Ziarul electronic al arădenilor

RO – vigneta

Cuvinte cheie la români

RO - vigneta
„...lasă că-i bine şi-aşa, sănătoşi să fim... E una din expresiile cu care mă întâlnesc adesea în stările mele de vorbă cu românii pe care viaţa, meseria, sau, pur şi simplu întâmplarea, mi-i scoate în cale. Un fel de încurajare sau, mai ştiu şi eu, o vagă consolare pentru neîmpliniri, pentru picioare primite în fund de peste tot?! Încercare de a atenua gustul amar pe care ni-l lasă în gură apartenenţa de un loc unde lucrurile bune li se întîmplă mereu altora?! Nimeni nu pare să observe că-n timp ce noi ticluim, zâmbind stânjeniţi, pilule de încurajare-justificare-sedativ amăgitoare, nisipul din clepsidra personală ni se scurge implacabil, iar corabia ai cărei pasageri suntem se apropie tot mai tare de un nafragiu pe care, chiar şi cu un minim efort, l-am putea evita. Pentru că

Sclipiri de gând (II)

RO - vigneta
În urmă cu ceva zile, l-am prezentat pe Shafique Keshavjee – scriitor de origine kenyană, autorul unui roman-eseu apărut în 2011 la editura Nemira, „Regele, înţeleptul şi bufonul”. Între paginile cărţii sale, sclipiri răzleţe de gând semănând cu boabe grele de strugure copt, mustind de dulceaţă. Iată încă un crâmpei de lumină: „...Apropo, cunoaşteţi povestea unui episcop care a întrebat un grup de copii: „Copii mei, ce este curajul?”. Cum nimeni nu răspundea, episcopul le-a spus pe un ton doct: „Ei bine, curajul este atunci când sunteţi într-un dormitor de copii şi îndrazniţi fără nicio ezitare să săriţi din pat ca să îngenuncheaţi şi să vă spuneţi rugăciunea înainte de culcare. Are cineva un alt exemplu de curaj ca să ne propună?”, întrebă apoi, foarte mândru de el. Un băieţel ri

Sclipiri de gând (I)

RO - vigneta
Lucruri ce răzbat dintre filele câte unei cărţi – sclipiri de gând, stropi chihlimbarii de înţelepciune, lucruri de luat şi pus pe rănile sufletului în răzbaterea prin urâciunile lumii. Cât de multă bucurie lăuntrică, câtă pace pot aduce picurările acestea de Cuvânt. Spre o pildă, iată ce spune Shafique Keshavjere, un scriitor născut în Kenya, în cartea sa „Regele, înţeleptul şi bufonul” (Ed. Nemira, 2011): „Un om fără Dumnezeu este ca o floare fără pământ. Ofilirea nu-i vine din Absolut, ci din absoluta lui dezrădăcinare”. Silviu Rațiu 

Ce-i de făcut?

RO - vigneta
Petre Carp ne-a lăsat un motiv de reflecţie atunci când a făcut afirmaţia conform căreia „Românii au atât de mult noroc, că nu mai au nevoie de oameni politici!”. Acuma, dacă e să privim în jurul nostru, pare că, de la o vreme, noroc nu mai avem şi nici politicienii – aşa cum îi avem, nu se simt prea bine... Involuntar, gândul îmi zboară spre freamătul neliniştit ce răzbeşte din întrebarea răsărită, de mult, în umbra Kremlinului: „Ce-i de făcut?” Silviu Rațiu

Numerologie mioritcă

RO - vigneta
Pe vremea „Geniului din Carpaţi” erai cineva numai dacă pe tabliţa maşinii tale strălucea un număr de înmatriculare format din 3 (trei!) cifre. Dar nici atunci nu puteai fi sigur de succes dacă acel număr nu începea cu cifra „1” (unu). Restul aproape că nu mai conta. Prima cifră să fie miraculosul „1”, cum ar fi, de pildă, 1-AR-123. Acel „1” de la 123, acela însemna totul: deschidea uşile, rigidiza spinări de patrule, încremenea agenţi de circulaţie, tot ce mişca în sistem. Asta nu înseamnă, însă, că „2” sau chiar şi „3” ca primă cifră a unui număr format din trei cifre nu ar fi fost, cât de cât, acceptabil. Dar, în nici un caz  ca „1”! Visul de aur al oricărui român care dădea ceva pe el şi pe poziţia lui în societate - numărul – cheiţă de aur, „Sesam”-ul tuturor uşilor ce se trânteau

Când noroc nu e…

RO - vigneta
Înţelepciunea populară ne zice că norocul şi-l face omul cu mâna lui. Mi-ar place să cred că, în felul acesta, românul s-ar defini, cât de cât, ca un neam realist. Deşi, dacă e să mă gândesc la zicerea cu „para mălăiaţă”... Tradiţia, ba chiar şi istoria – aşa cum e ea, câteodată, parşivă – par să ne ofere destule exemple când, nu-i aşa, românul a ştiu să „producă” noroc chiar şi pe stoc. Venind, însă, la zilele noastre şi dacă vorba cu norocul e corectă, m-aş opri o clipă şi aş zice: dacă în ultimii ani – cel puţin – ne-a cam părăsit norocul, înseamnă că cel ce a fost FĂCUT de alţii, înainte, s-a cam dus, iar noi nu prea mai FACEM. Nici cât să ne ajute să-l ajungem din urmă pe cel ce fuge de noi. Silviu Raţiu

Sunt prea sărac

RO - vigneta
Un magazin elegant, un spaţiu aerisit, aranjat cu gust. Confecţii de tot felul, imprimeuri subtile, culori pastelate, dar şi tuşe îndrăzneţe, linii prelingându-se frumos de-a lungul croielii. Cele două vânzătoare se mişcă discret în spaţiul umbros, se vede că îi cunosc fiece colţişor, un zâmbet nedefinit şi gesturi reţinute. - E bine şi frumos aici. - Nu-i meritul nostru, dar să ştiţi că ne cade bine. - Ce văd sunt lucruri de calitate. - Bumbac, in, mătase... - Cum trec? - Sunt unii, o să râdeţi, care refuză bumbacul. După ce-l speli, trebuie călcat. Mai bine cu poliesterul. - Bine, dar vara, poliesterul... - Ei şi dumneavoastră. Există sprayuri pentru 48 de ore şi nici nu costă. Oricum nu cât bumbacul. - Nu prea e lume azi! Aşa e mereu? - Acum că-i vacanţă

Înţelepciune în mişcare

RO - vigneta
În goana nebună în care am pornit de ceva vreme, de parcă am vrea să alungăm timpul din viaţa noastră, ar fi  bine ca uneori să ne oprim, cât pentru o secundă, să ne tragem sufletul şi să-ncercăm să ne re-croim pasul, doar, doar ne regăsim suflul şi ne mai dăm un dram de şansă pentru un destin cu dimensiuni suportabile. Într-o dimineaţă îngheţată de decembrie, într-o cafenea italiană din Montreal, am încercat să opresc pendula pentru o gură de cafea aromată şi câteva pagini dintr-o carte între coperţile căreia se strânseseră gânduri poleite de înţelepciune, gânduri ajunse la noi din îndepărtata civilizaţie a Orientului Îndepărtat. Lao Tze – un nume care nu mai necesită prezentări pentru oricine a căutat măcar şi un grăunte de înţelepciune vie, pusă în mişcare de o minte dedicată seme

Alte cuvinte la români

RO - vigneta
- Mi se pare mie, sau v-am supărat? - Trebuie să ştii ceva: eu nu mă supăr niciodată. Nu mă supăr din principiu! - Cum adică? - Simplu: dacă e să te superi, treaba asta înseamnă o grămadă de lucruri: cearta de la care pleacă, venin pe care-l înghiţi, frustrări care-ţi întunecă ziua. Pacoste mare, falimet curat. Odată ce te superi, chestia e că trebuie să te şi dez-superi, înţelegi? - În regulă, dar ce mare lucru e să te, cum ziceţi dumneavoastră, dez-superi? - Păi asta e: ca să te dez-superi, trebuie, mai întâi, să ierţi. Iar eu nu sunt sigur că pot ierta... Silviu Rațiu Martie, 2012

Ţaţe

RO - vigneta
Peste tot numai ţaţe. În piaţă, ţaţe, la colţ de stradă, ţaţe. Şi de-ar fi numai atât. Numai că, în Parlament, la Guvern, în tot felul de locaţii mai mult sau mai puţin oficiale, sclifosite şi pline de ifose – ţaţe. Vreo 5 sau 6 canale de televiziune, pe post de ţaţe naţionale, cu sclipici Full HD şi sunet Dolby-surround. (Oare ce ar fi să înfiinţăm un premiu „Ţaţa anului”? şi să începem cu şleahta de ţoape şi ţopârlani hlizindu-se din decolteuri şi din brăcinari intraţi la apă, de nu mai ai loc pentru un film decent, pentru un concert sau chiar şi pentru un meci de-adevăratelea?!). Să ne mai mirăm atunci că poporul e nevrozat. Că e în pragul depresie? Sau, în alt registru, că lehamitea a crescut până-n tavan?! Şi de ar fi să ne meargă extraordinar de bine, la atâta circ, ţi