În vinerea deschiderii J.O., Parisul a reușit, așa cum îl știm că-i place să o facă, să scandalizeze și de data asta. E, de pe acum, un specific al locului, iar asta, să fim de acod, a acționat de cele mai multe ori în sensul dinamizării multora din domeniile vieții noastre. Fie că vorbim de artă, de cultură, de știință sau, uite, de un domeniu atât de controversat cum este moda, Parisul a creat de-a lungul timpului borne de reper pe lângă care nu vei putea trece fără să ai sentimentul că ai pierdut ceva. Sunt sigur că acesta a…

Partea I-a: decorul. Despre ce a fost vorba vinerea trecută, la Paris? Sau, mai bine zis, despre ce ar fi trebuit să fie vorba, vinerea ce tocmai a trecut, la Paris? Răspunsul este simplu: în 26 iulie 2024, la Paris, a fost programată ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Care s-a și desfășurat conform tuturor desfășurătoarelor publicate cu multă vreme înainte de niște organizatori cărora, sub acest aspect, nimeni nu le poate reproșa nimic. Dar s-o luăm pe îndelete. Decorul: Parisul. Nimeni nu va putea pune la îndoială că locul unde s-a desfășurat această întâmplare a fost, cu adevărat, Parisul…

Știi ce înseamnă să ai bunici? Înseamnă să mai ai un reper. O siguranță. Cineva care să stea lângă tine atunci când „ceilalți” nu o mai fac. Ori că nu au timp, ori că, pur și simplu, nu le pasă! Părinții? Hai, să fim serioși, ei sunt prea ocupați. Își iau câte două, trei locuri de muncă – le zicem, ca să fim cool, joburi – se înscriu la masterate, doctorate sau la tot felul de școli - de lupte, de karate, la școli de dans... alții sunt ocupați... cu timpul liber sau cu shoping-ăreala! E mare lucru să ai…

Am putea – sau poate chiar ar trebui – să presupunem că un prim-ministru este o persoană care are un nivel superior de competență cel puțin într-un domeniu anume. Să fie o persoană cu aptitudini de conducere și să se priceapă foarte bine cel puțin la ceva, iar cât privește restul, să aibă bunul simț de a întreba pe alții, care, fiecare, se pricepe la domeniul său. Așa au intrat în istorie vreo câțiva premieri printre care aș aminti pe Winston Churchill, pe Margaret Thatcher, Konrad Adenauer, Helmut Kohl sau Willy Braandt – așa, pe o listă scurtă și selectivă.…

Parlamentul adoptă (tot mai multe) legi fără dezbateri. În mod tacit – zic domniile lor. Nu se știe dacă e de bine sau nu, dar, oricum, e împotriva esenței parlamentarismului și, lucru deloc de neglijat, ne costă nejustificat de mult: să ținem acolo sute de deputați și senatori pentru ca, în fapt, să nu (prea) facă nimic. (Ah, ba da, își încasează cu grijă indemnizațiile și își calculează ani lipsă până la pensie). Guvernul adoptă ordonanțe prin care este încălcată Constituția – legea fundamentală – altfel spus, Carta Națiunii. Și ce dacă?! Se găsesc destui care să ne zică, sec,…

Sunt momente cu care nu ai vrea să te confrunți. Iar dacă e să ți se pună în față, fără vreo alternativă, ai vrea să se întâmple cât mai târziu, așa, într-un moment care să nu doară așa de tare. Să fie ceva „soft” – cum le place unora să se exprime mai nou. Până la urmă, dacă e să doară, fie, pentru că nu se poate altfel! Când am auzit că a căzut la pat, lovit crunt de un dușman care n-o va face niciodată altfel, am tresărit și m-am oprit să mă întreb: „Chiar și el!?”. Prea nu…

(Addenda la un text mai vechi) Am mai folosit acest spațiu pentru ca să meditez asupra portretului unui om deosebit – Miloș Cristea. Îmi dau seama că despre domnia s-ar putea umple cât de un volum memorial – pe care chiar cred că l-ar și merita, dar azi vreau să cuprind, într-un addendum - doar un detaliu. Într-o recentă postare pe Facebook am descoperit că, în tinerețe a avut o aventură pe care foarte puțini – atunci, dar mai ales acum – ar încerca-o. Scria autorul acelei postări că „Pentru a-şi putea plăti cursurile de desen în perioada de după…

„Nu mai sunt vremurile cum au fost! Ce să-ți spun, nasol de tot...”. Mai luăm o gură de cafea și își lăsa privirea să alunece peste celelalte mese de pe terasă. Lume pestriță, o zi liniștită de primăvară, suprinzător de caldă și promițător de senină. S-ar putea ca și anul acesta iarna să se îndure de noi și să plece mai devreme. „Îți mai aduci aminte cum era de 1 Mai și de 23 August? Ce distracție frate, ce distracție ?!...”. Da, îmi aduc aminte de cele două sărbători din calendarul... partidului. Astea erau trecute cu roșu în toate calendarele,…

Aș putea spune fără teama de a greși că în lumea pe cât de restrânsă, pe atât de selectă a slujitorilor Justiției arădene, numele Oprean a făcut epocă. Mai întâi, așa cum am amintit deja, Nicolae Oprean, un gentleman al magistraților – unul din ultimii, de altfel - apoi Horea Oprean, cel al cărui nume mai strălucește și azi pe firmament. Sunt sigur că Horea Oprean ar putea fi, fără exagerare, eroul unui adevărat serial și că succesiunea episoadelor ar fi urmărită cu vie emoție de cititori. În ce mă privește, contribuția mea la un atare efort nu cred că…

La vremea când mi-am început cariera de procuror, scriam anul 1970. Era bine pe vremea aceea, mijeau zorii unei epoci la care românii nu ar fi putut visa prin anii ’50. Au fost chiar unele încercări curajoase: un fel de privatizare prin „mandatari” în alimentația publică, o anume lejeritate în foarte multe domenii ale vieții sociale, „revolta” României în chestiunea invaziei sovietice în Cehoslovacia. Da, cerul părea senin și vremurile ne dădeau speranțe. Numai ce terminasem facultatea, fiind selectat de Procuratura Generală – nici prin gând nu mi-ar fi trecut că am să ajung acolo, dar, ei bine, e o…