Ziarul electronic al arădenilor

Că veni vorba!

Am putea – sau poate chiar ar trebui – să presupunem că un prim-ministru este o persoană care are un nivel superior de competență cel puțin într-un domeniu anume.

Să fie o persoană cu aptitudini de conducere și să se priceapă foarte bine cel puțin la ceva, iar cât privește restul, să aibă bunul simț de a întreba pe alții, care, fiecare, se pricepe la domeniul său.

Așa au intrat în istorie vreo câțiva premieri printre care aș aminti pe Winston Churchill, pe Margaret Thatcher, Konrad Adenauer, Helmut Kohl sau Willy Braandt – așa, pe o listă scurtă și selectivă.

Adevărul e că nimeni nu se poate revendica specialist universal, competență absolută în toate domeniile pe care le implică actul guvernării unei țări.

Dacă luăm lucrurile pe bune, vom observa că, în general, persoanele ajunse în poziții înalte de decizie, au bunul obicei fie să se pună la punct cât mai rapid și cu cât mai multe aspecte ce țin de „fișa postului”, fie să se asigure de o echipă de oameni cu specializarea acasă și cu o competență dovedită în timp. În orice caz, în oricare din situații, un premier responsabil va lua aer pe gură de cel puțin două ori până să vorbească o singură dată.

Toate bune și frumoase, un tur de orizont aruncat peste lumea civilizată ne oferă (încă) suficiente exemple că principiul funcționează și că lucrurile se aranjează,  oamenii fiind, în general, mulțumiți.

Nu și în minunatul nostru spațiu mioritic.

De la Revoluție încoace am avut prilejul să ne intersectăm cu personaje ajunse în poziția de prim-ministru de ca și cum ar fi aterizat acolo dintr-o altă lume, atât de inadecvați au fost sărmanii, atât de aiurea au acționat în numele guvernării. Cu cei mai mulți dintre ei, parcursul României a semănat cu un drum de țară plin de hârtoape și care, pe deasupra, ajunge – mai repede sau mai târziu – să dea, inevitabil, într-o fundătură.

Asta explică și faptul că situația țării, pe toate planurile, este cea pe care o largă majoritate a populației o apreciază ca fiind proastă, iar direcția pe care ne conduc „guvernanții” de diferite culori – dar cântând aceeași serenadă cacofonică – greșită.

Și ca să nu ne pierdem în (prea multe) considerații filozofice, iată cel mai recent exemplu: Marcel Ciolacu – ajuns premier ca urmare unor combinații abracadabrante orchestrate tocmai de la Cotroceni (!!!).

De când s-a instalat la Palatul Victoria, dumnealui „ne face din vorbe”, încercând să ne convingă, în esență, că răul nici nu-i așa de rău și că, ce să vezi, nici măcar nu pute.

În toate câte țin de prezența lui în viața națiunii se poate observa cel puțin un lucru pregnant: deși nu a produs, până la data prezentei, dovada „înaltei” sale pregătiri academice (!) dumnealui le știe pe toate, se pricepe la toate, are replicile la el în orice domeniu.

Spre o pildă, scandaloasa ordonanță care îi transformă pe toți șoferii de pe șoselele patriei în niște potențiali infractori.

Guvernul a găsit de cuvință să emane un act cu putere de lege care sfidează cele mai elementare principii de drept, consfințite în chiar Constituția României – așa cum e ea.

Apariția ei nu a fost explicată în nici un fel, nici de vreun reprezentant al Guvernului, nici măcar al Ministerului de Interne (!) condus, culmea, de un jurist de profesie și care ar fi putut oferi explicații la obiect pe înțelesul tututor.

Așa, au ieșit specialiștii – fiecare pe câte un domeniu ce interferează cu susnumita ordonanță – și au pus pe masă argumente de un bun simț ce nu poate fi combătut, a ieșit opinia publică – adică o mulțime de oameni – să spună răspicat: Așa nu e bine! Așa nu se poate, e prea groasă!

Nu și pentru Marcel Ciolacu (deocamdată) prim-ministrul României.

„Și ce mare lucru dacă o să rămână unii două-trei zile fără permis?! – a cuvântat dumnealui.

Ei da, nici o tragedia. Numai că, ce să  vezi, s-ar putea ca acele două-trei zile să-i coste pe unii un loc de muncă, un salariu. Sau, ce să vorbim de cei care, poate, au avut proasta inspirație să-și plătească niște vacanțe, urmând să ajungă în locul mult visat cu autoturismul din dotare și care vor pierde o grămadă de bani plus excursia compromisă!?

Și, colac peste pupază, după cele „două sau trei zile” să se mai stabilească și faptul că ridicarea permisului a fost nefondată, că omul nu a fost vinovat de nici o încălcare a legii.

Apoi, iată, ne mai zice dumnealui că „după mine, legea asta e bună!”.

„După mine” în ce calitate?

Ca simplu cetățean? Cine să fie curios ce gândește dumnealui ca simplu cetățean?!

Ca premier? Cu cine s-a consultat – după ce a izbucnit scandalul la nivel național – ca să poată face acest anunț? Cu cei de la Interne, care numai ce ziseseră că vor amâna legea, iar mai apoi, că o vor anula?! Și-a întrebat consilierii mai înainte de a ieși pe scenă cu replica asta cel puțin nefericită?

Cum să fie bună o lege care privează cetățeanul de un drept dobândit în condițiile legii, exlusiv pe baza unor supoziții, respectiv fără ca, în prealabil, el să fi comis vreun act ilegal. Atenție, refuzul pur și simplu al cuiva de a sufla în alcooltest sau drugtest nu este încriminat în nici o dispoziție legală română. Mai mult, legea dă posibilitatea cetățeanului să ceară să i se ia probe de sânge pentru analize și atât.

Cu alte cuvinte, mai întâi – ca legea să fie „bună” apud Marcel Ciolacu – ar trebui să existe un text care să stabilească în termeni clari că refuzul pur și simplu de a sufla în fiolă constituie, după caz, contravenție, ori, mai grav, infracțiune și abia după aceea s-ar putea pune în discuție ridicarea permisului.

Dar, ce să vezi, nimic din toate astea în legea pe care premierul ar vrea să ne-o vâre pe gât ca fiind „bună”.

În plus, nimic despre ce se va întâmpla dacă rezultatele vor dovedi că persoana nu a consumat alcool.

Că veni vorba, cine va plăti cheltuielile făcute de acea persoană pentru a se deplasa în perioada cât a fost lipsită de dreptul de a-și conduce mașina? Cum se vor rezolva problemele șoferilor profesioniști care-și vor pierde slujba?

Cine vă suporta daunele morale la care orice cetățean supus acestui abuz le va putea pretinde?

Este pregătit Marcel Ciolacu (încă) prim-ministru al Guvernului României să dea răspuns (și) la aceste întrebări?

Asta așa, că veni vorba!…

Silviu RAȚIU

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.