Ziarul electronic al arădenilor

RO – vigneta

Sunt prea sărac

RO - vigneta
Un magazin elegant, un spaţiu aerisit, aranjat cu gust. Confecţii de tot felul, imprimeuri subtile, culori pastelate, dar şi tuşe îndrăzneţe, linii prelingându-se frumos de-a lungul croielii. Cele două vânzătoare se mişcă discret în spaţiul umbros, se vede că îi cunosc fiece colţişor, un zâmbet nedefinit şi gesturi reţinute. - E bine şi frumos aici. - Nu-i meritul nostru, dar să ştiţi că ne cade bine. - Ce văd sunt lucruri de calitate. - Bumbac, in, mătase... - Cum trec? - Sunt unii, o să râdeţi, care refuză bumbacul. După ce-l speli, trebuie călcat. Mai bine cu poliesterul. - Bine, dar vara, poliesterul... - Ei şi dumneavoastră. Există sprayuri pentru 48 de ore şi nici nu costă. Oricum nu cât bumbacul. - Nu prea e lume azi! Aşa e mereu? - Acum că-i vacanţă

Înţelepciune în mişcare

RO - vigneta
În goana nebună în care am pornit de ceva vreme, de parcă am vrea să alungăm timpul din viaţa noastră, ar fi  bine ca uneori să ne oprim, cât pentru o secundă, să ne tragem sufletul şi să-ncercăm să ne re-croim pasul, doar, doar ne regăsim suflul şi ne mai dăm un dram de şansă pentru un destin cu dimensiuni suportabile. Într-o dimineaţă îngheţată de decembrie, într-o cafenea italiană din Montreal, am încercat să opresc pendula pentru o gură de cafea aromată şi câteva pagini dintr-o carte între coperţile căreia se strânseseră gânduri poleite de înţelepciune, gânduri ajunse la noi din îndepărtata civilizaţie a Orientului Îndepărtat. Lao Tze – un nume care nu mai necesită prezentări pentru oricine a căutat măcar şi un grăunte de înţelepciune vie, pusă în mişcare de o minte dedicată seme

Alte cuvinte la români

RO - vigneta
- Mi se pare mie, sau v-am supărat? - Trebuie să ştii ceva: eu nu mă supăr niciodată. Nu mă supăr din principiu! - Cum adică? - Simplu: dacă e să te superi, treaba asta înseamnă o grămadă de lucruri: cearta de la care pleacă, venin pe care-l înghiţi, frustrări care-ţi întunecă ziua. Pacoste mare, falimet curat. Odată ce te superi, chestia e că trebuie să te şi dez-superi, înţelegi? - În regulă, dar ce mare lucru e să te, cum ziceţi dumneavoastră, dez-superi? - Păi asta e: ca să te dez-superi, trebuie, mai întâi, să ierţi. Iar eu nu sunt sigur că pot ierta... Silviu Rațiu Martie, 2012

Ţaţe

RO - vigneta
Peste tot numai ţaţe. În piaţă, ţaţe, la colţ de stradă, ţaţe. Şi de-ar fi numai atât. Numai că, în Parlament, la Guvern, în tot felul de locaţii mai mult sau mai puţin oficiale, sclifosite şi pline de ifose – ţaţe. Vreo 5 sau 6 canale de televiziune, pe post de ţaţe naţionale, cu sclipici Full HD şi sunet Dolby-surround. (Oare ce ar fi să înfiinţăm un premiu „Ţaţa anului”? şi să începem cu şleahta de ţoape şi ţopârlani hlizindu-se din decolteuri şi din brăcinari intraţi la apă, de nu mai ai loc pentru un film decent, pentru un concert sau chiar şi pentru un meci de-adevăratelea?!). Să ne mai mirăm atunci că poporul e nevrozat. Că e în pragul depresie? Sau, în alt registru, că lehamitea a crescut până-n tavan?! Şi de ar fi să ne meargă extraordinar de bine, la atâta circ, ţi

Cine să fim, oare?

RO - vigneta
Parte din mitul fondator al românilor – dacă aşa ceva ne poate fi recunoscut – balada „Mioriţa” relevă în planul existenţei diurne un paradox greu de acceptat pentru omul raţional. Silviu Rațiu Doi tipi orbiţi de invidie (?) se pregătesc de un asasinat mârşav. Oiţa cu proprietăţi paranormale din turma celui de-al treilea îşi avertizează stăpânul. Până în cele mai mici detalii şi pe un ton care nu admite replică. ”Păzea că-i de rău şi încă rău de tot!”. Informaţie absolut credibilă, chiar dacă este furnizată într-un mod mai puţin obişnuit. Viitoarea victimă nici nu pare să se îndoiască de spusele mioarei transcedente. Cu toatea acestea, surpriză, el nu intreprinde nimic pentru a dejuca planul criminal. Mai mult, se pregăteşte într-o stare absolut aiuritoare de împăcare cu soarta

Normalul nu vinde!

RO - vigneta
Îmi spunea un amic, nu de mult, scormonind ceva cu privirea în mormanul de zăpada din faţa Primăriei: ”Nu cred să mai existe ceva pe lumea asta care să nu (se) vândă?”. Silviu Rațiu „Totul a ajuns să fie de vânzare”, zicea amicul, cu voce scăzută. ”E doar o problemă de preţ: cu cât (se) vinde una-alta? Cu cât vinzi pâinea, scrumbia, ciorapul, sutienul, maşina, procesul, mândria, pudoarea, cinstea, demnitatea, cu cât?! Una bucată prietenie, un pic uzată, doi bani, o iubire, roasă la coate, preţ redus că-i ziua îndrăgostiţilor şi-i chef la nu ştiu care bar...”. Ne-am despărţit şi-am început să întorc pe toate feţele gândurile rămase parcă suspendate în gerul greu ca un pumn în bărbie: să nu mai fie chiar nimic-nimic care nu (se) vinde? Din graba acceleratului, aşa cum lăsăm să ne

Doar un joc de cuvinte?

RO - vigneta
Sunt întrebat de multe ori cum este posibil ca, acolo, la Tribunal, să se comită atâtea greşeli, cu consecinţe dramatice asupra vieţii oamenilor. De cele mai multe ori,  necăjiţi care bat la porţile instanţei cu speranţa că acolo li de va face dreptate. Şi, ce-i mai trist e că, nu de puţine ori, aceste „greşeli” sunt sinonime cu nedreptatea.  Flagrantă sau nu, voită sau nu, consecinţele sunt, întotdeauna, aceleaşi! Silviu Rațiu O parte foarte însemnată din inima unui om se rupe. Moare! Chiar dacă, ştim încă din primele capitole ale Genezei, alcătuirile inimii omului sunt nespus de rele, ceva din dreptatea lui Dumnezeu a rămas pitit în inima naivului Adam şi ni s-a transmis peste veacuri. Un sentiment ancestral al dreptăţii sălăstuieşte într-un ungher al inimii fiecăruia dintre noi

O definiţie (practică) a corupţiei

RO - vigneta
Corupţie există peste tot. Şi asta pentru un motiv cât se poate de simplu, vechi de când cu mărul Evei: omul de după Cădere, e corupt! Coruptibil, dar şi corupător. Doamne ce alcătuire!? Silviu Rațiu Dacă cineva şi-a închipuit că lucrul acesta ar fi doar un specific mioritic, ar fi bine să-şi revizuiască urgent opiniile. Ca un mic ajutor, până şi topul categoriei are în vedere „cele mai...” şi „cele mai puţin...” corupte ţări din lume. Nici vorbă de categoria „ţara fără corupţie”. Aşa ceva nimeni nu are pretenţia că ar putea exista. În topul acesta, Norvegia, parcă, e cea mai puţin coruptă. Cât despre cea mai coruptă, numele îmi scapă, dar ştiu că România nu e departe de podium. Să nu uit însă că vă promiteam o definiţie „practică” a corupţiei. Pentru că, deh, de teorie e plin

Alte cuvinte cheie la români

RO - vigneta
În urmă cu nişte ani, o zi frumoasă de vară canadiană, în down-town Montreal. Surprinzător, căldură (destul de) mare. Mă opresc în faţa unui magazin – boutique cu articole de sport şi pentru timpul liber. Silviu Rațiu Îmi zic că aş putea să-mi iau un tricou, să pot lepăda cămaşa cu mâneci lungi pe care am îmbrăcat-o de dimineaţa, pe răcoare, când am luat-o la pas prin oraş. Nici nu apuc să fac doi paşi în micul magazin, că ochii mi se opresc pe inscripţia, aplicată cu litere albe, bolduite, pe pieptarul unui tricou de culoare neagră, bumbac 100%. „Avocatul bun cunoaşte legea; avocatul de succes cunoaşte judecătorul...”. Să-l iau, să nu-l iau? La prima vedere, tentaţia este mare. Păcat că inscripţia e în engleză. Apoi, după o scurtă ezitare, îmi vine ideea că aş putea face şi eu un

Alte cuvinte cheie la români

RO - vigneta
O vorbă umblă-n târg, de nici nu ştii cum s-o iei: „Ce faci?” „Bine, mergem înainte...” „Înainte zici?!” „Păi da, că înainte era mai bine”. Silviu Rațiu Tăcerea grea care se lasă după ce vorbele îşi iau zborul nici nu ştii cum să o iei. Îţi muşti buza şi mergi mai departe. Nu pare să aibă importanţă dacă mergi înainte. De fapt, unde o fi, pentru noi, înainte?! „Lasă-mă, să te las” Falsa toleranţă, în numele lipsei cronice de chef. De orice. Aşa am ajuns: lipsiţi de chef pur şi simplu. Dar mai ales, lipsiţi de cheful de mai face ceva. Cu noi, cu viaţa noastră. ”Hai să cădem la pace şi să păstrăm un status quo despre care putem presupune că nu ne va face rău. Bine, e sigur că nu va face, că alminteri nu am fi ajuns în impas. Şi-apoi, binele să nu aştepţi să ţi-l facă