Punct și de la capăt. Sfârșitul olivierelor?

Conform unei recente decizii a Comisiei Europene, în cel mai scurt timp, folosirea arhicunoscutelor oliviere, dar și achiziționarea de către restaurante a uleiului de măsline de la micii producători sau proprietari ai unor afaceri de familie, vor fi interzise.

„Această decizie ne va afecta cu siguranță. Este vorba la urma urmei, despre libertatea de a alege. Noi achiziționăm uleiul de măsline de la o mică fermă din Spania. De anul viitor n-o vom mai putea face. Decizia nu face altceva decât să îngroape industria artizanală”, declara cu puțin timp în urmă proprietarul unui restaurant din capitala Marii Britanii.

Comisia Europeană a motivat această decizie invocând aspecte care țin, cică, de igienă și, să nu-ți vină să crezi, pentru „a proteja imaginea uleiului de măsline”.

În realitate, măsura vine în sprijinul marilor producători industriali din Spania, Italia, Grecia și Portugalia. Care producători, așa cum bine se știe, produc uleiul de măsline din orice, numai din măsline, nu. Sau, în ipoteza cea mai fericită, din slabe urme ale prețiosului fruct mediteraneean.

Iată, deci, cum vor decurge lucrurile de-acum înainte.

Meșteșugurile, artizanii păstrători de tradiții, n-au decât să dispară. Să se ducă la naiba. La ce să mai știm ce gust au produsele făcute din ingrediente naturale? E-urile – cele mai multe din ele toxice – domină piața. Așa și cu „uleiurile” produse de marii producători industriali.

E de ajuns să-ți arunci privirea pe etichetele sticlelor ce se găsesc în supermarket-uri ca să găsești cel puțin un așa-zis conservant. Și unul dacă e, la un consum regulat de ulei, ne putem gândi ce consecințe poate avea pentru sănătatea noastră. Dar ce contează?

Să protejăm, auzi, „imaginea uleiului de măsline”! Dar cine oare o poate proteja mai bine? Nu cumva cel pentru care miza e însăși supraviețuirea lui și a micii sale afaceri, păstrarea și promovarea unei tradiții de familie care, în multe cazuri, durează de secole?!

Ieri vă vorbeam de avalanșa aiuritoare de modificări ale legislației privitoare la micile afaceri din România, la ofensiva totală și nemiloasă pe care Statul o susține împotriva celor care se încăpățânează să reziste în numele dreptului la identitate. Iată că azi primim o știre care vorbește despre dimensiunea uriașă a acestui război la care sunt supuși cei ce-și revendică apartenența la tradiții, la istorii ale locului ce poartă numele unor strămoși comuni și totuși diverși, de la o țară la alta.

Să fie acesta viitorul minunat despre care ne vorbesc la Bruxelles apostolii bunăstării cu gust, sălciu, de comunizare și fața, imobilă și inexpresivă, a unei măști de ceară?

Silviu Rațiu

Mai, 2013

comentarii