Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Cimitirul Central din Viena, atracţie turistică

Cimitirul Central din Viena (Der Wiener Zentralfriedhof), cu o suprafaţă de 2,5 kilometri pătraţi, este al doilea cimitir din Europa, ca mărime, în acesta fiind mormintelor unor personalităţi. Contrar numelui, el se află situat la marginea de Sud a Vienei, în cartierul Simmering, dar îndeplineşte o funcţie principală pentru că este cel mai mare cimitir din Viena şi pentru că pentru o înmormântare aici costurile sunt cu mult mai mici decât în celelate cimitire vieneze. În prezent, cimitirul adăposteşte aproximativ  330.000 locuri de veci și 3 milioane de morţi. Cimitirul Central din Viena este locul în care „se odihnesc” oameni…
Citește mai mult

UNO City – locul din Viena unde se întâlnesc naţiunile lumii

Viena este un important centru politic internaţional - datorită neutralităţii postbelice a Austriei şi situării în partea centrală a Europei -, unde îşi au sediul organizaţii de primă mărime din lume. Astfel de organizaţii cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol şi diverse agentii, între care Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică îşi au sediul într-unul dintre complexele aşa-numitului UNO City. Din anul 1979, Vienna International Centre (VIC), denumit și UNO City, este format dintr-un centru de conferinţe în mijloc şi alte 6 clădiri în jurul lui şi este sediul diverselor birouri UNO. VIC a fost…
Citește mai mult

Hoţia şi beţia, nu ştiu cine le va elimina din România!

În ultimul timp, citim sau vedem tot mai des în ziare, la TV şi la posturile de radio, cum că unul sau altul din oamenii din judeţele vestului României sau ai judeţului Arad sunt prinşi de către Poliţie şi Poliţia de Frontieră cu camioanele pline de lemne, faianţă sau diferite alte produse sau mărfuri, fără acte sau cu acte care nu sunt legale, sunt expirate, lemne pe care le duc la vânzare sau încearcă să le scoată din ţară şi să le ducă la vecinii unguri sau mai încolo pentru vânzare. Şi asta se întâmplă de ani de zile, ziua…
Citește mai mult

Punct şi de la capăt. Marţi 13 sau knock down

În urmă cu ceva zile am aşternut câteva rânduri despre gafele domnului Mihai Gâdea şi-mi ziceam că, poate, nu ar strica să ia o pauză. Să-şi adune gândurile, să se lase sfătuit de unii care ar putea să-i dea nişte idei bune Apoi a venit comunicatul CNA, am văzut că dumnealui a răsuflat uşurat, nu de alta dar dacă ar fi trebuit să-nchidă emisia pentru cele 10 minute de acum anecdotice, cred că domnul Voiculescu ar fi avut vreo două trei cuvinte de spus şi numai de alint n-ar fi fost. Nici după anunţarea amenzii nu ar fi fost tîrziu…
Citește mai mult

Ochiul de verde: Casa cu bec roşu

Asta le mai lipseşte. La intrarea în oricare din sediile UDMR. De pretutindeni. Când a fost înfiinţată, ni s-a spus că dumneaei, Uniunea, va fi un fel de şcoală de dans şi bune maniere. Cultură cu ştaif, nimic de zis. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe ucazul de înfiinţare că şi-au şi ridicat jupoanele-n cap. Politică! Ce cultură, frate? Şi tot cu ştaif. Lume bună, la costum şi cravată, mesaj elevat. Ne venea să ne ascundem prin păpuşoi de ruşine. Ei, coeziune şi meserie, pumn de semigreu înfăşurat în mânuşiţe din dantelă. Noi, izmenari căznindu-ne să pritocim, certându-ne mereu,…
Citește mai mult

Alte cuvinte la români

- Mi se pare mie, sau v-am supărat? - Trebuie să ştii ceva: eu nu mă supăr niciodată. Nu mă supăr din principiu! - Cum adică? - Simplu: dacă e să te superi, treaba asta înseamnă o grămadă de lucruri: cearta de la care pleacă, venin pe care-l înghiţi, frustrări care-ţi întunecă ziua. Pacoste mare, falimet curat. Odată ce te superi, chestia e că trebuie să te şi dez-superi, înţelegi? - În regulă, dar ce mare lucru e să te, cum ziceţi dumneavoastră, dez-superi? - Păi asta e: ca să te dez-superi, trebuie, mai întâi, să ierţi. Iar eu nu…
Citește mai mult

Ce trist e să ajungi bătrân! Oare mai poţi fi fericit la acea vârstă?

Aceasta e problema ce îi frământă pe mulţi oameni ajunşi la o anumită vârstă înaintată, la vârsta pensionării şi trecerea de la o activitate intensă la o activitate mai „lentă”, mai „forţată”, practic la o inactivitate venită pentru mulţi prea devreme. Şi mulţi oameni se întreabă, pe bună dreptate, dacă la o vârstă înaintată mai poţi fi fericit, mai poţi „gusta” acel sentiment pe care ţi-o dă fericirea? Este o vreme în care tinerii nu te mai „bagă în seama”, foştii colegi de serviciu „te uită” iar cunoştinţele sau mulţi prieteni „te ocolesc”, te uită sau, pur şi simplu nu…
Citește mai mult

Punct şi de la capăt. În jurul unei gafe

Nu am urmărit emisiunea despre care se zice că ar fi prilejuit o nouă ieşire necontrolată a domnului Gâdea, spilcuitul realizator al unei foarte urmărite emisuni TV de la ceasurile de seară şi nu ştiu exact ce s-a întâmplat atunci. Ştiu însă că, din punctul meu de vedere, domnul Gâdea trebuie că a „comis-o” din nou. Şi când spun asta mă refer la faptul că mi s-a întîmplat de mai multe ori să asist, în direct, la alte câteva „producţii” ale acestui domn. Domnia sa are o serie de calităţi: este (destul de) şcolit, are o informaţie (destul de) solidă,…
Citește mai mult

Ţaţe

Peste tot numai ţaţe. În piaţă, ţaţe, la colţ de stradă, ţaţe. Şi de-ar fi numai atât. Numai că, în Parlament, la Guvern, în tot felul de locaţii mai mult sau mai puţin oficiale, sclifosite şi pline de ifose – ţaţe. Vreo 5 sau 6 canale de televiziune, pe post de ţaţe naţionale, cu sclipici Full HD şi sunet Dolby-surround. (Oare ce ar fi să înfiinţăm un premiu „Ţaţa anului”? şi să începem cu şleahta de ţoape şi ţopârlani hlizindu-se din decolteuri şi din brăcinari intraţi la apă, de nu mai ai loc pentru un film decent, pentru un concert…
Citește mai mult

Cine să fim, oare?

Parte din mitul fondator al românilor – dacă aşa ceva ne poate fi recunoscut – balada „Mioriţa” relevă în planul existenţei diurne un paradox greu de acceptat pentru omul raţional. Silviu Rațiu Doi tipi orbiţi de invidie (?) se pregătesc de un asasinat mârşav. Oiţa cu proprietăţi paranormale din turma celui de-al treilea îşi avertizează stăpânul. Până în cele mai mici detalii şi pe un ton care nu admite replică. ”Păzea că-i de rău şi încă rău de tot!”. Informaţie absolut credibilă, chiar dacă este furnizată într-un mod mai puţin obişnuit. Viitoarea victimă nici nu pare să se îndoiască de…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.