Punct și de la capăt. Familie mare, Europa
La vremea când chestiunea admiterii României în UE făcea doar obiectul unor speculaţii la colţ de stradă, am declarat că afacerea este ca şi finalul unei partide de şah, când concurentul cu poziţia mai puternică îi dă adversarului „mutarea în plic”. Cu alte cuvinte, Uniunea cunoştea finalul acestei partide. Şi-l cunoştea încă din momentul în care partida stătea doar să înceapă. Într-atât era de clar încotro se îndreaptă lucrurile încât am afirmat că şi în cazul în care, la referendum, poporul ar zice un NU clar aderării, Uniunea ar găsi modalitatea prin care, într-o formă sau alta, România să ajungă…
