Ascultă-ţi inima

Iunie, zi neobişnuit de fierbinte. Un magazin oarecare, pe bulevard. Un loc răcoros, o pace neaşteptată.

Ce plăcut e în magazinul dumneavoastră?! E răcoare şi bine. Nu ca pe stradă. Caniculă mare, doamnă, fierbinţeală! Te miri că le fierbe mintea şi politicienilor, de nu mai ştii de la o zi la alta!?

Domnule, nu ştiu cum o fi viaţa dumneavoastră, de cea a politicienilor chiar că n-am idee, dar despre mine, vă pot spune un lucru: mă credeţi sau nu viaţa mea e frumoasă!

Şi cum faceţi?

Simplu. Nici n-ai crede. În urmă cu nişte ani, am luat hotărârea să nu mai las nimic din ceea ce e urât să-mi întunece vederea. Nimic din ceea ce înseamnă murdăria lumii să nu se lipească de mine. În felul acesta am început să deosebesc mai bine şi mai repede lucrurile cu adevărat importante. De atunci, nu mai citesc ziare, iar la televizor mă uit doar când sunt filme de dragoste ori din acelea de călătorii. Selectez sunetele şi-mi las urechile mângâiate, dacă se poate, numai de muzica recunoştinţei: că sunt în viaţă, că sunt sănătoasă, că am unde pune capul şi am ce pune pe masă. În casă caut să găsesc şi să ofer numai acele lucruri care-mi vorbesc despre dragoste. Pentru soţul meu, pentru copii… Când ies în lume, las ca tot ce m-ar putea răni să se prelingă de pe mine iar eu trec mai departe, zâmbind.

Şi totuşi, nu-i prea greu?

Este. Dar dacă-ţi asculţi inima, iar inima ţi-e nouă, să ştii că se poate. De fapt, cam asta e totul: să-nveţi să-ţi asculţi inima.

Silviu Raţiu

comentarii