Ziarul electronic al arădenilor

Punct și de la capăt. Să ne mai mirăm?

sr editDe peste douăzeci de ani, învățămîntul românesc se confruntă cu o catastrofă numită „reformarea-reformei”.

Copiii, adolescenții, supuși, pe vremea vechiului sistem unui proces de îndoctrinare cu tentă ateist-național-socialistă, sunt, astăzi, supuși unei avalanșe iraționale de măsuri fără noimă, fără logică, fără, măcar, un bun simț elementar.

Ei sunt tratați ca niște cobai de experiență, în numele unei „reforme” perpetue care distruge, în primul rând, dorința esențială ce trebuie să constituie combustibilul intern al procesuluide educație: dorința de a învăța.

Mă grăbesc să precizez că excepțiile cu care toate guvernele postdecembriste au ieșit la paradă – olimpici, bursieri ai unor școli, universități de prestigiu -, nu fac, din nefericire, decât să confirme amarnica regulă.

Învățământul superior? O spune presa, la unison: fabrici de diplome, pe de o parte, universități rupte de realitate, formând o armată de „licențiați” fără perspectivă în lumea reală; bazat pe formule prăfuite, ce forțează – și acum! – „toceala”, în loc să pună mintea studenților în mișcare, stimulând creativitatea, spiritul de inițiativă personală.

Așa se face că cei mai mulți își finalizează studiile fără să aibă și cel mai mic habar de ce anume și cum vor trebui să valorifice din bagajul de cunoștințe, necoroborate cu viața reală, ce le-a fost pus în spinare de niște curicule aiuristice.

Cum să te miri, în atari situație, că vei întâlni tineri licențiați muncind ca „agent de vânzări” prin supermarketuri sau, și mai rău, căutând în disperare oarece salvare în străinătate. De orice natură ar fi ea!

Măsuri economice care să încurajeze tineretul – academic sau nu – să ia viața în piept aici, „acasă”?! Câte o încercare mai degrabă politicianistă decât urmărind, cu adevărat, să îmboldească junimea română să-și lege viața de locul unde au venit pe lume.

Nu tu program coerent și pe termen lung pentru a-i ajuta să-și construiască o casă. Confortabilă, încăpătoare și utilă pe termen lung. Care să le permită să-și îndrepte gândul către un „cămin”, unde să fie loc și de un copil, poate doi sau, cine știe…

Nu tu măsuri care să asigure condiții optime (!) pentru creșterea copiilor. În afară de legea ce permite mamelor să stea în concedii prelungite, cu un suport financiar cât de cât decent, aproape nimic altceva.

(Ca să nu vorbim de faptul că acest concediu maternal prelungit are un revers ce poate compromite, pe termen lung, șansele de carieră și de dezvoltarea personalității foarte multor tinere mame, scoase pe un termen destul de lung din circuit, îndeajuns cât să le pună în situația de a se reintegra foarte greu sau chiar de loc în profesie, în carieră.)

Apoi sunt cunoscute exemplele care circulă în spațiul public, cu tineri școliți în străinătăți și care, încercând să-și pune în operă aici expertiza dobândită „afară” – mulți refuzând oferte mult mai tentante și mai solide – au fost întâmpinați cu retinceță, cu ostilitate fățișă, cu ghionturi și șuturi în partea dorsală. Doar, doar or înțelege că nu-i loc de ei pe-aici!…

Și, nu în cele din urmă – amănunt care m-a și determinat să aștern aceste rânduri – iată că se găsesc unii să inventeze tot felul de năstrușnicii ce se constituie în adevărate pedepse, pe careun sistem idiot vrea să le administreze tinerilor pentru simplul motiv că ei sunt… tineri! Altfel spus, sancțiuni aplicabile cuiva exclusiv pe criteriu de vârstă – fapt ce constituie, din start, o discriminare inadmisibilă.

Mă refer la măsurile ce au fost luate, începând cu acest an, de majorare la cifre astronomice a sumelor pe care tinerii ar urma să le plătească în contul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă, numite și RCA.

Din datele care circulă în media, ar trebui să înțelegem că tinerii sub 30 de ani ar urma să fie obligați să suporte plata unor sume ce merg până la 2.000 lei pe an, pentru a putea încheia contractul de asigurare. Care contract este, nu-i așa, obligatoriu. Altminteri, nici nu se poate pune problema să ieși din casă cu autovehiculul și să circuli pe drumurile publice!…

Ceea ce este lipsit de logică și pofund nedrept.

Cui să-i pese, însă, de toate astea? Guvernul zice „pas”, mingea nu-i în terenul nostru, organismele specializate în domeniu zic, și ele, pas, că-i treaba firmelor de asigurări, care firme arată cu degetul către guvern și, uite-așa, cercul se închide.

Problema e că, închizîndu-se acest cerc – la fel de vicios ca atâtea multe altele din spațiul public românesc – izolează o categorie de oameni de care depinde viitorul țării. Îi alungă pur și simplu spre alte zări, în căutarea unei vieți care să aibă perspectivă și sens.

Undeva unde să nu fie pedepsiți pentru îndrăzneala de a fi tineri!

Mai miră oare pe cineva faptul că suntem o națiune tot mai îmbătrânită?! Că suntem, din ce în ce mai puțini?!

Silviu Rațiu

Ianuarie, 2015

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.