Ziarul electronic al arădenilor

Punct și de la capăt. Avem un referendum, cum procedăm?

Zarvă mare pe tema Referendumului din octombrie 2018.

Că n-ar fi necesar.

Târziu. Chestiunea aceasta s-a tranşat deja. Parlamentul a decis că da, este un lucru necesar. A şi adoptat o hotărâre în acest sens. Au fost alocate şi fondurile necesare finalizării acţiunii.

Că e manipulare, că e retrograd, că numai noi şi alţii nu, că ar fi vorba de fanatism religios –apud preşedintele Johannis – şi câte şi mai câte.

Nu cred. Sunt mai multe ţări – în Europa şi în lume – care au înscris în Constituţie o definiţie a familiei asemeni celei preconizate prin Legea de revizuire a Constituţiei României. Şi nu s-a isterizat nimeni. Sau aproape nimeni. Pentru că nu este cazul.

Ceea ce se doreşte cu acest Referendum nu este decât o consacrare a normalului. Pentru că, la urma – urmei, ne dorim – sau aşa ar trebui să fie – să trăim într-o societate normală. Nici „tradiţională”, nici „modernă”. Pur şi simplu normală.

Ori, într-o societate normală, familia a fost, este şi va trebui să fie alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie. Nimic extraordinar în asta. Doar dacă nu am dori ca (şi) în România să se ajungă la familii în care un bărbat să poată avea mai multe „soţii” sau la cele alcătuite din „soţi” de acelaşi sex.

Ca expresii ale unei „normalităţi” care numai normală nu este. După cum o recunosc şi unii din cei care se opun modificării Constituţiei. Şi care admit, din start, că ei sunt „altfel”.

Doar că ar vrea să-şi impună alteritatea ca pe ceva normal, ceea ce, nu ştiu cum să zic, dar nu se prea poate. Decât dacă majoritatea, care votează pentru normalitate, ar fi de acord.

Şi uite că, văzând numărul semnatarilor Petiţiei de modificare a Constituţiei, pare că această majoritate nu e de acord. Pentru motive de bun simţ ce nu mai necesită demonstraţie.

Avem un Referendum. E în regulă.

Dar uite că nu e chiar în regulă!

Pentru că sunt foarte mulţi cei care susţin că nu ştiu pentru ce trebuie să voteze. Şi bine zic cei ce zic aşa.

Legea care a fost publicată, deja, în Monitorul Oficial încurcă în mod vădit lucrurile. În fapt, aceasta spune cam aşa: cetăţenii vor fi chemaţi la urne pentru a răspunde la următoarea întrebare: „Sunteţi de acord cu Legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?” Acesta este conţinutul buletinului de vot pe care-l vor primi cei ce vor merge, în 6 sau în 7 octombrie, la vot.

Care „lege de revizuire”? – se vor întreba oamenii şi bine vor face. Pentru că, atâta vreme cât nimeni nu-i va lămuri, prea puţini vor fi cei care vor şti despre ce este vorba… în propoziţie. „Noi ştim că e vorba de familie, sau nu?!” – mi-au zis nişte cunoştinţe.

Ba da, despre familie este vorba dar, pentru motive numai de ei ştiute, cei ce organizează acest referendum au socotit că ar fi bine să complice un pic lucrurile. Adică, pe româneşte, s-o dea cotită…

În realitate, lucrurile sunt simple: legea de revizuire a Constituţiei spune cât se poate de simplu şi de clar: pe baza Petiţiei semnată de peste 3 milioane de români, se doreşte revizuirea articolului 48 din Constituţia României în felul următor: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor“.

Cu alte cuvinte, scopul acestui Referendum este cel ştiut de toată lumea: modificarea, în sensul unei precizări în acord cu dorinţa majorităţii românilor, a definiţiei instituţiei juridice a familiei.

Situaţia în care, la întrebarea pe care o vor găsi în buletinul de vot, votanţii vor trebui să răspundă după cum doresc sau nu ca, în viitor, în România, familia să fie alcătuită doar de către un bărbat şi o femeie.

Aşa cum a fost, cum este şi, dacă-mi daţi voie, cum ar trebui să fie şi de acum înainte.

Simplu, nu!?

Silviu Rațiu

Share Button

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.