Ziarul electronic al arădenilor

Tag: punct

Punct și de la capăt. Să se schimbe, primesc, dar să nu se modifice nimic…

Editorial
Am citit, zilele trecute, spicuiri din declarațiile unui personaj pe care, ca mulți cunoscuți de-ai mei, nu știu cum să-l iau. Pur și simplu. Pe de o parte, pare că este un foarte bun organizator, de vreme ce a asigurat succesul USL, atât la localele din 2012, cât mai ales la parlamentarele din decembrie trecut. Pe de altă parte, însă, pare că e un personaj cel puțin îndoielnic și când spun asta mă refer la felul absolut impardonabil în care a dezamăgit milioane de români, la Referendumul din vara trecută, dar, mai ales, la aiuritoarele teze pe care le dezvoltă în legătură cu unul din subiectele la ordinea zilei: regionalizarea. Ce ne spune domnul Dragnea? Să-l auzim: „Înființarea regiunilor înseamnă ruperea definitivă a României de comunism. Altfel, rămânem cu acest sistem care f

Punct și de la capăt. Afacerea autobuzul, un nou episod

Editorial
Să ne aducem aminte: autobuzul cu destin tragic din anii ‘70, autobuzele cu mineri aduși în capitală pe post de... grădinari, o dată, de două ori, cine  mai știe de câte ori, că ar fi trebuit ca tot Bucureștiul să fie un imaș cu floricele multicolore, iar fostul președinte Iliescu – grădinarul șef. Apoi, autobuzele cu vameși ”corupți”, dispăruți prin dosare nefinalizate cândva. Mai aproape, autobuzele cu jandarmi – mascați și nu prea – împărțind legea și democrația cu bâte și gaze lacrimogene. Urmate de alte autobuze, ticsite cu oameni umpluți de sânge, schilodiți de cei veniți să-i educe în spiritul democrației portocalii. După referendumul de mai an, alte autobuze, cu procurori porniți să caute frauda... în carul cu fîn. Acum, un nou autobuz. Trimis pentru a duce niște adolescen

Punct și de la capăt. Dacă tăcea, ce bine era

Editorial
Să auzi și să nu-ți vină să crezi: „Rezilierea contractului cu firma Bechtel pentru realizarea Autostrăzii Transilvania poate fi apreciată ca un câștig pentru România”. Sunt cuvintele rostite recent de nimeni altul decât ministrul Dan Șova, responsabil, în Guvernul Ponta, pentru „marile proiecte”. Ele au răsunat, unde credeți, la inaugurarea tronsonului de autostradă A1 Deva-Orăștie, în lungime de, țineți-vă bine, 32,5 kilometri! Moment în care, asemeni celor de dinaintea lui, simpaticul ministru o fi tăiat, și el, panglici tricolore în aplauzele unui grup, cât o fi fost el, de țuțări și aplaudaci de serviciu. Dacă nu ar fi trist, ai zice că te pufnește râsul. Cum poți să spui o așa gogomănie după ce, tot tu, admiți că acest „câștig” înseamnă pentru România, o pierdere netă de 1,4

Punct și de la capăt. Sfârșitul olivierelor?

Editorial
Conform unei recente decizii a Comisiei Europene, în cel mai scurt timp, folosirea arhicunoscutelor oliviere, dar și achiziționarea de către restaurante a uleiului de măsline de la micii producători sau proprietari ai unor afaceri de familie, vor fi interzise. „Această decizie ne va afecta cu siguranță. Este vorba la urma urmei, despre libertatea de a alege. Noi achiziționăm uleiul de măsline de la o mică fermă din Spania. De anul viitor n-o vom mai putea face. Decizia nu face altceva decât să îngroape industria artizanală”, declara cu puțin timp în urmă proprietarul unui restaurant din capitala Marii Britanii. Comisia Europeană a motivat această decizie invocând aspecte care țin, cică, de igienă și, să nu-ți vină să crezi, pentru „a proteja imaginea uleiului de măsline”. În reali

Punct și de la capăt. 251! Atâtea să fie?

Editorial
Conform unui site cu tematică juridică, Codul Fiscal s-a modificat de 251 de ori în ceea ce privește Persoana Fizică Autorizată. Cine este „Persoana Fizică Autorizată” și ce dorește ea? Păi, nu e altcineva decât omul de lângă noi, poate vecinul, poate o rudă sau, uite, un simplu necunoscut, care nu vrea altceva decât să muncească. Și, dacă se poate, să și obțină niște venituri din munca depusă. Care venituri, iarăși, dacă se poate, să-i asigure un trai decent. Lui și familiei. De obicei, astfel de persoane sunt oameni care s-au ostenit să învețe o meserie oricare, nedispunând de cine știe ce finanțe, vor să-și facă o mică afacere, de regulă în acele domenii ce poartă numele de „nișe” și unde mai e loc pentru unii ca ei. Un frizer, o coafeză, un pantofar, mai știu eu cine. Să nu ui

Punct și de la capăt. Nedumeriri… doctrinare

Editorial
Mai poți înțelege ceva? Anul acesta, de 1 Mai, cei care au încercat să dea cât de cât o spoială de „sărbătoare cîmpenească” mult discutatei și atât de apreciatei, cândva, zile de început de vară, au fost – cel puțin în Arad – activiștii reprezentând un partid declarat, sus și tare, ca împărtășind o ideologie ”de dreapta”. Mă refer la organizația locală a PDL, partid atașat – cel puțin la nivel declarativ – PPE. E altceva că băieții ăștia au cam încurcat borcanele și că au dat fasole și ciolan într-o zi când, în mod obligatoriu, lista conține doar mici, cremvurști, muștar și bere. Dar, vorba aia, de vreme ce blidul de mâncare a fost pe gratis, să fie primit. În același timp și într-un mod, ai putea zice, inexplicabil, PSD – un partid ce strigă peste tot că promovează cele mai „p

Punct și de la capăt. Prostie să fie?

Editorial
În nici un caz. Este vorba de ceva mult mai grav. În urmă cu circa un an, Curtea Europeană de Justiție (CEJ) lămurea definitiv problema mult discutatei „taxe de poluare”: autoritățile de la București au adoptat o legislație pe baza căreia au încasat abuziv o grămadă de bani. În temeiul acelei decizii, s-a pus problema reparării răului produs, mai exact a restituirii sumelor încasate ilegal de stat. Persoanele interesate au fost îndrumate să se adreseze instanțelor, deși ar fi existat o grămadă de soluții mai simple. Mă opresc pentru a remarca faptul că „Statul”, deși aflat în culpă, a adoptat, din nou, o atitudine ostilă. Oare ce ar fi fost dacă, a doua zi după publicarea deciziei CEJ, Guvernul român ar fi adoptat o ordonanță de urgență prin care să pună la dispoziția celor int

Punct și de la capăt. Dacă n-ai minte, nici cumpărată n-ajută…

Editorial
El, sărmanul, atâta poate! Ranchiună învelită-n staniol ieftin. Nimic mai mult. Aşa acum, aşa mai demult şi încă nu de puţine ori. Vorba aia, prostu’ nu e prost destul dacă nu e şi... Citesc în presă că meciul fetelor de la ICIM cu cele de la Satu Mare a fost amânat. Măsură înţeleaptă din partea celor de la CCCLT. Că de era după şmecheraşii de la Satu Mare... Sunt unii în lumea asta care nu-şi cunosc locul. Aşa şi feciorul de se dă mare antrenor la Satu Mare. De parcă nu le-ar fi fost de-ajuns când fetele noastre i-au scos baschetul din cap, mai dăţile trecute, când cu un nou titlu naţional obţinut cu o victorie chiar „acolo”, la ele acasă. Cu public şi cu antrenor cu tot. Dar, dacă ne uităm la ce spune el, ne putem da seama că... nu prea ştie ce vorbeşte. Odată că ambele echip

Punct şi de la capăt. Olimpice

Editorial
La câteva minute după victoria adolescentului (?) Keshorn Walcott, la aruncarea suliţei din cadrul concursului olimpic de la Londra, mă sună un prieten, fost atlet: „Unde era Trinidad Tobago atunci când, la Olimpiada de la Tokyo, Mihaela Peneş – o româncă de 18 ani – câştiga titlul olimpic la aruncarea suliţei? Şi unde era Bulgaria când finala Cupei Campionilor Europeni la volei era jucată, în complexul expoziţional din Bucureşti, de Dinamo şi de Rapid... Bucureşti? Unde erau Franţa, Coreea de Sud, dar şi Spania, când naţionala României câştiga de patru ori titlul mondial la handbal băieţi? Toţi ăştia şi-au petrecut serile bucurându-se de strălucirea unor medalii olimpice cucerite, la Londra, ca preţ al trudei, sudorii şi, uneori, suferinţei. Noi? Petrecem şi noi, ba bine