Am urmărit recent un  film documentar cu o tematică absolut actuală și preocupantă: situația românilor de dincolo de granițele țării. Plecați, mai cu seamă, după 1990. De fapt, ce zic eu „plecați“? Alungați practic de o clasă politică super egoistă, pornită să se căpătuiască cu orice preț. Chiar de-ar fi să vândă totul. Inclusiv – sau mai cu seamă – oamenii țării, cei care, prin munca lor, ar fi putut ridica țara aceasta la rangul unui loc binecuvântat cu bunăstare pe măsura harului pe care, de când se știe ea, îl primește din belșug de la Bunul Dumnezeu. Din nefericire,…

Ca multe alte cuvinte, din ceea ce am numi fondul cotidian al românului neaoș, pare că și cuvântul „chiul” ne vine de la turci – külah. Nu știu dacă și la ei o fi însemnând același lucru, dar pe dulcele plai mioritic, chiulul definește o modalitate a românului de a-și exersa un talent care-l face, îndeobște, cunoscut în lumea-ntreagă: abilitatea de a dribla, de a fenta. La modul general, de a-și fenta semenul, fie el „aproapele” sau mai puțin, regulile, îngrădirile, opreliștile, orice ar încerca să-i stea în cale atunci când e rost de a obține un folos. Cât de…

În preziua sărbătorii de Sfântul Nicolae, copil fiind, făceam cel puțin două lucruri:  deveneam, brusc, „cuminte” – primul la făcut lecții, primul la spălat pe mâini, seara, primul la culcare – și-mi curățam cu zel ghetele, pe care le așezam, apoi, în fereastră, în ajun. „Virgaciul” apărea a doua zi, însoțit de tot felul de daruri. Așa era obiceiul, așa trebuia să se întâmple lucrurile. Anul acesta am ieșit, în ajunul lui Moș Nicolae, într-o scurtă plimbare prin oraș. Nu s-a nimerit să fie nici zăpadă, nici vreme frumoasă. Un cer plumburiu, desprins, parcă, din Bacovia, pe ici pe colo,…

Student fiind, am înregistrat cu consternare, relatarea unuia dintre iluştrii mei profesori – acad. Tudor Drăganu – care, întors dintr-o vizită pe care o făcuse în Statele Unite, ne-a povestit că a avut ocazia să se întâlnească, printre alţii, şi cu un membru al Senatului american. Faptul ca atare nu ar fi fost cu nimic de remarcat dacă profesorul nu ne-ar fi spus, zâmbind blând, că în cursul discuţiei cu distinsul senator, afabil, nu l-ar fi luat de după umeri şi nu l-ar fi întrebat cu o dezinvoltură pe care americanii o „joacă“ extraordinar:  „Şi spune-mi, dragă profesore, la voi,…

Am tot amânat vizita pe care am proiectat-o cu Sever Săsărman, mai multe săptămâni. „Ce mare grabă, tabăra ține până prin 11 septembrie”, mă justificam și, parcă, mă și simțeam bine că găsesc așa o scuză bună. Apoi, Sever mi-a telefonat să-mi spună că singura zi pe care o are la dispoziție pentru acest proiect este luni, 6 septembrie. Atât. Și am pornit. Știam că tabăra de sculptură – ținta călătoriei noastre – este amenajată în parcul de la intrarea în Ineu, vis a vis de fosta cazarmă militară – un loc cum nu se poate mai potrivit. Și așa…

După o perioadă dureros de lungă, în timpul căreia am putut visa doar la evenimente altădată intrate în obișnuitul cotidian, a venit vremea să ne regăsim în spațiul unor evenimente culturale. Așa ne-am spus, entuziaști, la vederea afișului prin care artiștii plastici amatori ne anunțau că-și vor vernisa „salonul de vară”. Din păcate, evenimentul a fost umbrit de incidentul pe care unele persoane din „conducerea” asociației l-au provocat din motive destul de greu de decelat, după felul cum s-au derulat ele. Cu circa jumătate de oră înainte de ora deschiderii, una din expozante a fost anunțată că lucrările ei nu…

E o mare bucurie atunci când ai ocazia să vezi cum își aniversează ziua de naștere un semen de-al tău. Cu atât mai mult atunci când cel sărbătorit împlinește o vârstă ca cea pe care ne-a împărtășit-o maestrul Ioan Kett Groza cu prilejul recentei sale expoziții personale: 80 de ani. Bătuți pe muchie, am putea zice. O zicem și o facem cu bucurie. Și cu nădejde. Cu nădejdea altor – nu puține – astfel de aniversări. Expoziția – închisă după o prea scurtă perioadă de vizionare – s-a distins, în primul rând, prin faptul că ea reprezintă gestul de generozitate…

La începutul verii, la Paris s-a desfășurat unul din marile turnee de tenis de peste an: Roland Garros, pe numele lui intrat de acum în istorie. La feminin, câștigătoarea a fost Barbora Krejcicova, o fată din Cehia, țara unde s-a născut și Jana Novotná. Până aici, nimic senzațional, nimic ieșit din comun: ultimii ani au consacrat – și în tenis – nume noi, tinerii iau cu asalt cu tot mai mult curaj redutele cândva deținute, cu mână forte, de adevărați titani greu, aproape imposibil de învins. Ceea ce a pus-o pe Barbora Krejcicova pe un piedestal special în ierarhia multora…

După ce anul trecut, în plină pandemie, ne-a surprins punându-ne pe masă o mostră - pe cât de surprinzătoare, pe atât de răscolitoare - de gândire lucidă, de introspecție nemiloasă într-o existență – a sa – care nu putea da nimănui, în primul rând autorului, prea multe prilejuri de satisfacții - cu atât mai puțin de mândrie – anul acesta consemnează o recidivă. Lui Eugen Blaj i-a apărut al doilea roman. (Și se întâmplă că abia ce am trecut de prima jumătate a lui 2021!...). Așa cum spuneam, în primul roman, „Exilat în propria viață”, Eugen Blaj a așezat o…

Pe YouTube circulă înregistrarea unuia din concertele lui Andree Rieu în timpul căruia a fost interpretată una din lucrările de referință ale repertoriului evanghelic mondial. Cântecul poate fi ascultat pe toate meridianele globului, iar efectul este același: interpreți și ascultători transfigurați de emoție și de o bucurie tainică. Lucrarea se intitulează „Nearer My God to Thee” (Mai aproape de Tine, Dumnezeul Meu). O lucrarea la auzul căreia, în adevăr, te simți mai aproape de Dumnezeu, oriunde te va fi ajuns din urmă cuvintele poetului. Ca de obicei, Andree Rieu a suprins și de data asta numerosul public adunat în imensa…