După ce am citit o relatare a ceea ce se petrece în Arad, pe strada Mețianu. Întinsă către cel mai apropiat trecător. Un tremur ușor – se vede că nu-l poate stăpâni - omul e una cu peretele, iar țoalele curg de pe el. Nici glas nu mai are. Cineva trece pe lângă el, întinde palma și mângâie cățelul care stă de pază lângă cel ce cerșește. Un altul se îndreaptă spre cel cu palma întinsă și-l plesnește cu palma peste față, hotărât, cu sete:„Puturosule, asta meriți!”. În timp ce pleacă, își șterge palma cu o batistă umedă. Îmbibată într-un…

Într-o recentă declarație publicată în media locală, primarul Aradului a explicat acțiunea de „împodobire” a piețetei din fața Arenei „Francisc Neuman“. Nu se poate spune că afirmațiile sale nu ar fi corect articulate și că nu ar scoate în evidență o preocupare. Dar, numai că e vorba de preocuparea edilului de a își justifica existența. Nimic mai mult! S-o luăm pe îndelete. Primarul începe cu: „Încercăm să ne ținem de cuvânt la finalizarea stadionului”. O fi, dar mi se pare că, mai înainte de piațetă și alte „finețuri”, ar fi fost necesar – și este în continuare - să fie…

De câteva zile, presa dâmbovițeană și nu numai, s-a umplut de lacrimi. Din toate părțile, dar mai ales din zona agriculturii. Acolo unde seceta face ravagii, expunându-i pe cei care se (mai) ocupă cu lucratul pământului la consecințe dintre cele mai dureroase. Și la pagube imense. Nemaivorbind de suferința sufletească pentru acești oameni care, o știm dintotdeauna, atunci când trag prima brazdă ori când smulg primul snop de grâu copt, o fac, întâi de toate, cu inima. De ce atâta plâns în agricultură? Atâta cât a mai rămas. Simplu: e secetă, pasămite să vină niște ploi adevărate – ce mai…

Pe teresă, lume preocupată să-și soarbă cafeaua ori să-și savureze înghețata. Gustoasă. Și, încă, suportabilă ca preț... Lângă mine, domnul Mircea Axente – unul din glorioșii componenți ai unei echipe glorioase: UTA anilor 70 (secolul trecut...). E, și dumnealui, ca și mine, milionar. Milionar de timp, să fim bine înțeleși... Alături de noi, alți domni pasionați de cafea, de șuete, de fotbal și... tot tacâmul... „Nea Mircea, de unde crezi că vi s-a tras cu fotbalul, la vremea aceea?”. „Nu știu unde vrei să ajungi, dar am să îți spun doar atât: cât era ziua de mare, eu și o…

La sfârșitul unei conferințe strălucite, cel care a susținut-o - distinsul intelectual și avocat Paul Popovici - s-a înclinat, cu smerenie, în fața auditoriului, zicând, aproape în șoaptă: „Atât s-a putut!”. Evenimentul a fost găzduit de sala de festivități a Palatului de Justiție, un loc cum nu se poate mai potrivit pentru o pledoarie înflăcărată despre cultură înaltă, dar și despre profesionalism desăvârșit. Intitulată „Mozart pentru juriști”, expunerea domnului Paul Popovici s-a constituit într-o suprinzătoare introducere într-un domeniu relativ nou pentru peisajul legislativ al României. Este știut că, în termeni expliciți, dreptul de autor a primit o reglementare reală –…

În vara anului 1992 m-am aflat în SUA. Pentru prima oară. O călătorie densă, plină de evenimente și de oameni noi, cu care m-am văzut și am putut conversa despre câte în lună și în stele. Americanii sunt, în marea lor majoritate, oameni deschiși, comunicativi și foarte curioși. Vor, parcă, să culeagă dintr-o discuție, fie ea și aparent banală, cât pentru o mică enciclopedie. Iar când aflau că venim din România deveneau și mai interesați – ecourile Revoluției din Decembrie – cu bunele și cu relele – nu se stinseseră încă. Așa am cunoscut un canadian stabilit în California, om…

Luni, 30 mai 2022, sala Regele Ferdinand din clădirea Palatului Administrativ a găzduit o frumoasă și elevată manifestare culturală: lansarea unor cărți apărute la Editura Eikon din București. Cu acest prilej, m-am regăsit în calitate de „mandatar” al unuia dintre autori, domnul Eugen Blaj. La solicitarea autorului, am rostit o „Pledoarie” al cărei text îl reproduc în continuare, ca invitație adresată celor ce-l cunosc pe domnul Blaj să-i caute cărțile și să trăiască aventura unor lecturi care nu vor dezamăgi. Pledoarie Pentru frumusețea debutului întârziat, dar nu „prea tîrziu”. Pentru dreptul de a scrie și de a face chiar sacrificii…

Barcelona - Marele premiu al Spaniei la automobilism, ediția 2022. Rezultatul este cunoscut: la final, Max Verstapen a primit laurii de câștigător. Pentru cei care nu au văzut cursa, nu ar mai fi nimic de adăugat. Cum spuneam, aparent lucrurile s-au înscris într-o logică simplă și convenabilă celor care joacă la pariuri. Dar cei care au urmărit cursa, și mai ales ultima parte a ei, cred că ar avea câte ceva de spus. Și nu puțin. La un moment dat, Sergio Perez a preluat conducerea cursei și se îndrepta, cu șanse reale, către victorie. Una bine meritată. Mașina mergea perfect,…

Dedicată celor care, încă, se mai știu bucura când plouă. Să stai la fereastră și să aștepți. Să aștepți să vină ploaia. Ce mare prostie, chiar așa! Ba nu, uite că nu e chiar așa. Câți n-ar fi fericiți să poată face ce fac eu? Câți nu așteaptă de ani de zile o picătură de ploaie. Măcar și atât. Și câți n-ar fi fericiți să aibă o fereastră la care să stea, să-și înfigă coatele în pervaz și să ridice privirea spre cer, să vadă dacă, nu cumva, a apărut așa, un petic de nor, cât să dea și el,…

Evángelos Odysséas Papathanassíou. Câți l-am fi știut oare de s-ar fi mulțumit să-și poarte numele de-a lungul unei vieți anonime pe cărările încărcate de legende ale vechii Elade?! Prea puțini. Dar el – sau, cine știe, Dumnezeu - a ales altceva. Iar pentru asta, a avut nevoie  de un nume potrivit. Așa s-a născut… Vangelis! Un nume pe care l-a făcut să strălucească pe firmamentul muzicii cu o putere care-l propulsează de la un capăt la celălalt al Pământului și chiar dincolo de zările lui. Știm acum că și-a încercat aripile în grupul, devenit legendar, „Aphrodite's Child”, lansând o sumedenie…