Am decis să public acest text ca un omagiu la adresa  tuturor bunicilor din lume.  ...A fost odată, ca niciodată... Şi basmul începea să vibereze, învăluind cu muzica lui atât de plăcută odaia copiilor din apartamentul cochet, cocoţat undeva tocmai la etajul şapte al blocului. Acolo sus, în camera cu pereţii plini de poze şi desene din lumea fraţilor Grimm, acolo unde mâna trebuia să se întindă foarte puţin ca să poată mângâia stelele, bunica urzea, în fiecare seară, un fir nevăzut pe care se înşirau, cuminţi, Feţi-Frumoşi, Ilene Cosânzene, pitici şi zmei de tot felul. - ...A fost odată, ca…

5. Home - sweet home... La restaurantul libanez de care aminteam în episodul trecut, în capul listei de meniu, o surpriză: ciorbă de burtă, urmată de mititei și alte soiuri de mâncăruri... mioritice. Mai spre coadă, ca într-o doară, shaorma, falafel. Și dacă la toate astea mai adaug și faptul că ciorba de burtă mi-a fost servită călâie, cu niște ardei murați care ar fi trebuit să fie iuți și nu doar excesiv de sărați. Am dat și peste Ayran, dar, iarăși, părea că cel care l-a preparat o fi văzut niște fete frumoase pe geamul de la bucătărie în…

4. Bucureșteni - schițe de portret Nu se putea ca, petrecând aproape două zile împlinite în oraș, să nu întâlnesc oameni. Să nu întâlnesc... bucureșteni. Cum i-am întâlnit în curgerea anilor în care, uneori lunar, am avut prilejul să o fac: să relaționez cu ei, să încerc să-i deslușesc – nu de alta, dar de la bun început mi s-a spus să am grijă, să fiu atent, să mă păzesc și alte avertismente lăsate ca o moștenire, de la o generație la alta, iar mie nu-mi prea plac „rețetele” de felul acesta. Da, bucureșteanul este, de nici nu se știe…

3. Hai-hui prin București Mă rog, printr-o parte din el. O parte ce reprezintă, geografic, un procent semnificativ, dar, din punct de vedere al interesului „turistic” – o zonă cu semnificații mai degrabă locale. Asta chiar dacă, în același perimetru se găsește aeroportul cu același nume – un punct de referință pe nedrept neglijat de autorități. Câți vor fi știind că acest aeroport – alături de aeroportul din Arad (!) – a făcut parte din traseul primei linii aeriene de pasageri transeuropene, care începea la Paris și se termina la Istanbul?! (Și aici mă opresc ca să repet: oameni buni,…

2. Gara de Nord, la sosire O dimineață cețoasă de început de octombrie. Nu-i încă toamnă cu adevărat, dar nici vară nu mai e. Pe peroanele unor gări din preajma Bucureștiului, oameni rebegeți, așteptând să-și reia rutina zilnică – naveta. Răspândiți în lumea largă, milioane și milioane de matinali fac același lucru, dar câți ca cei pe care-i văd înșirați ca și cum ar fi siliți să salute trecerea unui convoi festiv?! Abia de poți distinge că, în realitate, cei mai mulți privesc dincolo de tren, dincolo de gară, undeva unde s-ar putea să fie o zi fără navetă. Bucureștiul…

1. Night Train Recent a trebuit să facem, împreună cu soția, o călătorie către capitala țării. Nu, nu a fost o excursie. Din păcate, n-am prea auzit lume multă să-și exprime dorința de a face o excursie sau de a-și petrece un „City-break” în București. (Să nu uităm, au fost vremuri când Bucureștiul se mândrea că i se spunea „Micul Paris”, iar compozitorii îi făceau dedicații – „În Bucureștiul iubit” fiind un adevărat șlagăr al anilor '50 din secolul trecut). După mai multe ezitări legate de mijlocul de transport la care să apelăm, am ales s-o facem cu trenul. Oricum,…

Un tânăr corifeu plin de râvnă zice, într-o frumoasă duminică de septembrie: „Fraților, auziți ce lumină am primit: dacă mergem, să zicem, să jucăm fotbal, scopul nostru să nu fie acela de a câștiga jocul, ci doar acela de a ne relaționa unii cu alții... De aceea, chiar dacă unii dintre cei prezenți habar nu au de acest sport, vă zic că și ei trebuie lăsați să intre pe teren... Important e să stabilim relații, înțelegeți fraților, re-la-ții!...”. Aparent, perorația lui într-o problemă acută a zilelor noastre sună atrăgător, mai cu seamă pentru cei ce-și petrec timpul împărțindu-și singurătatea cu…

„Și totuși există iubire”... Deși devine din ce în ce mai greu, cred că Adrian Păunescu a știut – și cu această poezie – ce vrea să spună. Chiar dacă o mulțime de capete înfierbântate se chinuie, în fiecare zi și cheltuind averi incomensurabile, să ucidă iubirea, ea există și va exista. Până la capăt! Luni dimineața, prima zi de școală. Eu, pensionar încă „tînăr”, încerc să mai răpesc soarelui câteva raze rămase de pe urma arșiței ce dogorea Pământul cu doar câteva zile în urmă. În parcul de pe malul Mureșului, umbrele verii se furișează în foșnet de frunze…

„Bolt în Oradea: măsuri suplimentare de siguranță și ordine sau... «la revedere»?” Reproduc un titlu din cotidianul on line bihon.ro. Articolul detaliază situația în care se află orașul de pe Crișuri în privința invaziei trotinetelor electrice și planul pe care Primăria de acolo îl pregătește pentru rezolvarea unei probleme devenită critică.Și acolo!... Se pare că apariția acestor jucării pentru mari și mici a prins nepregătite comunitățile locale din România. Și nu numai. Sigur că da, tentația a fost, de la bun început, mare. Dacă le privești cum străpung distanțele, cu iuțeală și agilitate, aceste „gadget”-uri îți iau fața. Neîndoios. Și…

Hei rup cu Bibi și ai săi! Mediul public este plin de știri de tot felul despre criza resurselor, despre faptul că trebuie să ne pregătim să tăiem din consum. Mai ales din consumul de gaz și de curent electric. Deocamdată, însă, lucrurile se opresc, în general, la declarații de intenții. Nimeni nu se grăbește să „sară la cap” și bine face. Doar primarul nostru și „echipa” lui s-au gândit că ar fi bine să iasă în față cu o inițitivă. Pe care nimeni nu le-a cerut-o în mod explicit. Și ce s-au apucat ei să facă? După ce, cu…