La sfârșitul unei conferințe strălucite, cel care a susținut-o – distinsul intelectual și avocat Paul Popovici – s-a înclinat, cu smerenie, în fața auditoriului, zicând, aproape în șoaptă: „Atât s-a putut!”.
Evenimentul a fost găzduit de sala de festivități a Palatului de Justiție, un loc cum nu se poate mai potrivit pentru o pledoarie înflăcărată despre cultură înaltă, dar și despre profesionalism desăvârșit.
Intitulată „Mozart pentru juriști”, expunerea domnului Paul Popovici s-a constituit într-o suprinzătoare introducere într-un domeniu relativ nou pentru peisajul legislativ al României.
Este știut că, în termeni expliciți, dreptul de autor a primit o reglementare reală – acordată în linii generale la dreptul statelor civilizate – abia după 1990. (E o altă chestiune că, în privința aplicării efective a normelor de drept ce reglementează domeniul, situația este – ca și în alte domenii – foarte… românească. Să ne aducem aminte doar de imensele scandaluri care bântuie lumea academică autohtonă în privința plagiatelor…).
Conferința a fost gândită de domnul Paul Popovici într-o manieră inovativă, cu o „punere în pagină” inedită, dacă e să ne gândim că autorul ne-a propus un dialog peste timp cu unicul și inconfundabilul W.A. Mozart și creația lui, confruntându-ne, în același timp, și cu problematica atât de provocatoare a normelor juridice ce reglementează – așa cum o pot face ele – un univers senzațional, cum este cel al dreptului la creația minții omenești: dreptul pe care orice om și-l poate revendica asupra a ceea ce mintea lui realizează în cele mai variate domenii ale existenței.
Să „ieși la plimbare” cu W.A. Mozart prin labirintul creat de evoluția normelor juridice întru reglementarea situației creațiilor acestuia – și nu numai ale lui – dar și să dai viață normei juridice seci, înscrisă în propoziții de foarte multe ori fade, în norma juridică, prin trimiteri la momente definitorii din existența paradoxală a marelui compozitor, ei bine, excursul acesta a fost mai mult decât o surpriză.
A fost o adevărată provocare de cea mai înaltă ținută intelectuală!
Și a mai fost o încântare de care aș fi vrut să își facă parte cât mai mulți dintre juriștii arădeni. Cât mai mulți arădeni, de fapt.
Pentru că, să fim de acord, o întâlnire cu W.A. Mozart – oricum și oriunde ar avea ea loc – este o oportunitate imensă de a te întâlni cu necuprinsul transpus în partituri.
Care partituri reconstituie, de fiecare dată, zborul suveran al unui om care, asemeni lui Icar, s-a avântat către înălțimi și care, contrazicând imuabila lege a gravitației, a reușit. A reușit să zboare!
Păcat că, amețit probabil de ceea ce a putut să vadă și să simtă de acolo, de foarte de sus, a uitat să mai coboare.
Așa se face că, după cum știm, nimeni nu a reușit să identifice un mormânt al lui Mozart.
Toate acestea și o mulțime de alte lucruri extraordinare ne-au fost descrise, cu un verb elegant, profund și, în același timp, plin de căldură, de un Paul Popovici a cărui pasiune pentru Mozart nu constituie nici un secret. Ne-a mărturisit-o chiar el.
O notă specială, înainte de a încheia: nu mică mi-a fost bucuria să aflu că în sală s-au aflat și studenți la Drept, tineri cărora autorul conferinței le-a transmis un mesaj tonic și relevant despre ce ar trebui să însemne, în realitate ultimă, profesia de jurist – în sensul ei cel mai plenar, fie că vorbim de judecător, procuror, avocat ori jurisconsult: cunoașterea și înțelegerea profundă a literei și spiritului legii, dublate de un nivel superior de cultură.
Și mai mare mi-ar fi bucuria să știu că acești tineri au plecat din locul acela ducând cu ei măcar două lucruri: câteva acorduri, câte or fi, din muzica lui Mozart și ceva din combustia internă care l-a determinat pe Paul Popovici să viseze această conferință, să o pregătească și să o transmită, de atâtea ori deja, celor care, sunt sigur, au atâta nevoie de asemenea acte de cultură, definite de dedicare smerită pentru semeni.
Și dacă mai era nevoie de ceva pentru a-l defini pe Paul Popovici ca un om căruia Dumnezeu i-a dat HAR din Harul Său, iată, prin gestul său jertfelnic, am primit.
Silviu RAȚIU
