Ziarul electronic al arădenilor

Punct și de la capăt. Președintele Facebook…

sr editDacă tot sunt câteva zile libere, ce mi-am zis: ia hai să-mi pun un pic de ordine în „fișele” documentare.

Comunicate, buletine de știri, breaking-news-uri de tot felul, postări, interviuri, tăieturi din ziar – abundență de date, adevărat „bombardament” informațional – ceea ce este un lucru bun. Un om informat este un om mai greu de manipulat.

Și tot răsfoind prin „vraful” de informații, încep să am un sentiment ciudat de… absență.
Ceva începe să lipsească din ce în ce mai apăsător. E ca un fel de gol întunecat din direcția căruia te poți aștepta să apară, oricând, ceva ce s-ar putea să nu-ți facă mare plăcere.

Asta e istoria acestor „găuri negre” informaționale: de regulă se lasă cu noutăți contondente, cu urme dureroase. Din această pricină s-a și format un soi de reacție adversă a consumatorilor de informație: nu le plac „absențele”. De nici un fel.

Așa și pe piața internă a informațiilor de presă, în general a informațiilor publice, a început, de la o vreme, să se manifeste semne neliniștitoare de iritare.

Iar sursa acestei stări este nimeni altul decât cel care își datorează actuala poziție tocmai modului surprinzător și inteligent în care a știut să valorifice imensul potențial al acestui arsenal extrem de eficient în confruntările politice moderne, care este informația publică.

Pentru că domnul Klaus Iohannis – despre el vorbim în acest scurt excurs publicistic – a știut să se folosească cum nu se poate mai bine de imensele posibilități ale „mediei on-line”, atunci când a fost să valorifice efectele scandalului izbucnit – și bine întreținut de oameni deștepți – în legătură cu votul din diaspora, la prezidențiale.

Atunci, o echipă care a rămas anonimă – oare de ce?! -, a găsit cele mai potrivite mijloace pentru a stârni acea uluitoare reacție a electoratului intern – să fim serioși, Iohannis a câștigat alegerile cu voturile celor din țară, dar purtat pe umeri de nemulțumirea celor din diaspora! – exploatată inteligent printr-unul din vehiculele cele mai penetrante ale zilelor noastre, capabil să „transporte” cantități imense de informație, prin Facebook.

Hulit și adulat deopotrivă, Facebook-ul poate fi binecuvântarea sau blestemul unei secunde care să preceadă gloria sau dezastrul. Depinde cine și cum știe să mânuiască butoanele de la pupitrul de comandă.

Și, dacă la prezidențiale a existat cineva care a avut puteri de magician, conducând cu abilitate de general de oști torentele învolburate de informații către un public surprins tocmai de noutatea mijloacelor folosite de echipa lui Iohannis, de la o vreme pare că acel cineva a fost îndepărtat de la pupitru sau că s-a uzat prematur, de prea multă întrebuințare.

Pentru că, lucru observabil cu ochiul liber, de la instalarea președintelui la Cotroceni, „mira ecranului” cu ajutorul căruia acesta ar trebui să comunice cu țara s-a cam înțepenit, găzduind doar șiruri nesfârșite de litere, fotografii – nu-i vorbă, corect pixelate.

Puține, foarte puține imagini în mișcare, foarte puțină viață în ceea ce primim, ca informație reală, adevărată, din curtea Cotrocenilor.

Foarte puține legături nemijlocite, să-i poți simți pulsul, să-ncerci să-i deslușești răsuflarea, tresărirea câte unei fibre nervoase.

În loc la toate astea, vrafuri de comunicate, panseuri cu supărătoare accente beletristice, scurte mesaje, culese, parcă, de pe colțul câte unui „post-it” – toate, sau absolut toate, livrate prin același „curier”: Facebook-ul!

Dar cei care nu au, nu știu sau, pur și simplu, nu vor să aibă de-a face cu Facebook-ul?!
România profundă, cea care se încăpățânează să existe și să reziste, cea care-și consumă existența în parametri unui mod de viață în care atingerea celuilalt, strângerea de mână și salutul mai vesel sau mai rezervat, zâmbetul cât o poveste de viață, fac parte din ingredientele absolut necesare ale traiului cotidian, această Românie ce ar trebui să facă pentru a-l vedea, auzi pe președintele țării!?

Prin alte părți, șeful statului este o prezență cotidiană în viața cetățenilor care i-au acordat votul.

Fie că iese în „lumea reală” el însuși – și nu doar la diverse bilanțuri și adunări festive -, fie prin cei plătiți, la urma-urmei, să-i transmită mesajele. În timp real și într-un mod prin care toți, dar absolut toți cetățenii, să poată ajunge să le cunoască.

Nicidecum din spatele unui filtru menit să selecteze, parcă, numai un cerc restrâns de beneficiari… privilegiați.

Pentru că, lucru pe care, sunt sigur, cei ce-l înconjoară – și-l izolează! – pe Klaus Iohannis prin cotloanele Controcenilor îl știu foarte bine – iar dacă nu, ar trebui să-l învețe degrabă -, președintele – chiar dacă nu vrea să fie „jucător” este „al românilor”, al tuturor românilor.

Nu doar al celor care au acces la Facebook!

Silviu Rațiu

Aprilie, 2015

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.