O recentă declarație publică a premierului Victor Ponta mă pune pe gânduri. Aflat la una din (prea ) numeroasele întruniri pe care le frecventează, dumnealui a scos din tolbă o „reflecție” cel puțin ciudată. Mai cu seamă pentru un jurist și fost procuror.
Să-l auzim ce a zis dumnealui despre problema atât de mult discutată a noului Cod Penal: „Dar vreau să avem răspunsul la două întrebări : în primul rând Codul Penal este un cod bun sau rău?”.
A doua întrebare nu prezintă în acest moment interes.
Interesează cum poate un jurist, fost procuror, să lanseze în eter o astfel de întrebare cu doar o singură zi înainte ca sus-zisul Cod Penal – dar și cel de procedură – să intre în vigoare. Adică să înceapă să producă efecte, să facă și să desfacă destine, traiectorii umane, vieți ale semenilor noștri!
Și, mai zice domnul Ponta ceva: ca să vezi, acest Cod Penal a fost adoptat de un guvern anterior prin asumare de răspundere. Fără nici un fel de dezbatere în Parlament! Așa este domnule prim-ministru, poporul are, încă, memorie, chiar dacă uneori, inexplicabil, e cam… scurtă.
Aveți dreptate, domnule Ponta, o lege care reglementează domenii atât de importante ale vieții unui popor, cum este un Cod Penal, a trecut, ne aducem aminte în ce condiții, printr-un artificiu odios cum este această „asumare de răspundere” care, la urma-urmei, acoperă de ridicol însăși ideea de parlamentarism.
În doar câteva ceasuri, umplute și alea de scandaluri cu gust de mahala.
La ce bun un Parlament, dacă acolo nu se mai dezbate nimic? Sau cel puțin nimic important pentru națiune.
Aș fi înțeles de am fi fost în război sau în pragul unor evenimente colosale care să ne pună în cumpănă însăși existența ca țară. Atunci da, aș fi înțeles ca un Guvern responsabil să își asume răspunderea pe niște legi cu ajutorul cărora să putem trece puntea, să ne salvăm din calea unui pericol iminent.
Dar, să îți asumi răspunderea pe un Cod Penal – altminteri o lege extrem de importantă pentru pacea și liniștea socială – când nimeni și nimic nu te zorea din spate ca să o faci, ei bine, eu cred că un asemenea lucru constituie un soi de atentat la ceea ce am putea numi stabilitatea și perspectiva socială, însăși ideea de democrație.
Că este așa, vedem în zilele acestea când toată lumea – vorbesc mai cu seamă de specialiști – a ajuns la concluzia că acest Cod Penal este prost. Prost de tot! Chiar și fără modificările scandaloase trecute parșiv prin Parlament mai zilele trecute.
Dar, dacă le mai punem și pe alea, atunci devine clar că acest Cod Penal – dar și Codul de procedură care-l însoțește – sunt adevărate rebuturi legislative, iar lucrul acesta se va vedea, din păcate, în viața de zi cu zi a celor ce se vor confrunta cu ele. La fel ca și povestea noului Cod civil și de procedură civilă!
Iar premierul, cu o zi înainte de intrarea în vigoare a acestor rebuturi, se întreabă, retoric, dacă ele or fi bune sau nu!
La vremea când cele două făcături au fost adoptate de majoritatea portocalie, domnul Ponta și ai săi au fost acolo, în băncile Parlamentului. Pot să înțeleg că au votat împotrivă, dar dacă cei de la guvernare au reușit să le treacă, ei ce au făcut?
Ce au făcut imediat după ce legile au ieșit din Parlament, dar mai ales, ce au făcut de când au ajuns, la rândul lor, să formeze majoritatea în Casa Poporului?! Și încă ce majoritate!
Cu peste 70% din mandate în ambele camere, coana USL a făcut și a desfăcut tot felul de manevre prin care să-și asigure privilegii, scutiri, tantieme, complicități, dar, după mai bine de un an de la intrarea la guvernare, alegătorii nu pot spune că ar fi auzit de vreo inițiativă legislativă majoră, una care să pună pe roate, înspre direcția bună, măcar un singur domeniu important pentru țară.
Nici unul. Bâlbe, trăsnăi, făcături jenante, cu adresă la camarilă, astea da, au venit pe bandă rulantă și pe bandă rulantă au și trecut.
Dar, de pildă, să fi luat la puricat Codul Penal – și cel de procedură penală – despre care toată lumea a știut, încă de la început, că-s proaste, asta nu.
N-avem timp sau, pur și simplu, nu avem chef. Lasă că-i bine și așa. Iar dacă ne întreabă cineva, cel mai simplu, aruncăm murdăria în spinarea celor care au guvernat „atunci”.
Da, domnule prim-ministru, acest Cod Penal care stă să intre în vigoare în câteva ore este unul prost și domnia voastră știe acest lucru.
La fel cum îl știu toți cei care, încă, ar putea să facă ceva pentru a îndrepta lucrurile. Pentru a găsi soluții ca niște amărâți să nu se confrunte cu drame irevocabile din pricina unor dispoziții legale neghioabe, dar și ca niște „amici” să nu poată scăpa, așa cum, sunt sigur, se așteaptă, de mâine dimineață încolo.
Există în țara aceasta oameni care au și pregătirea, dar mai ales rectitudinea morală ca să poată pune lucrurile în ordine. Deocamdată, să zicem, cu aceste coduri de pomină.
Iar dacă este așa, oare ce ar fi, domnule prim-ministru, ca în loc de întrebări fals retorice să puneți unele mai simple și mai eficiente. Le știți foarte bine. Vă trebuie doar un strop de bună voință. Să înțeleg că o aveți!?
Silviu Rațiu
31 ianuarie, 2014
