Punct și de la capăt. Domnule Pricopie, cere-te afară!

Privesc uluit o emisiune pe România TV, unde (încă) ministrul Educației se dă grande într-o dispută care-l confruntă cu o realitate  cumplită: niște elevi de la un liceu din București au fost supuși unui tratament de sorginte stalinistă, fără ca dumnealui, domnul ministru, să fi luat atitudine, măcar așa, de ochii lumii.

Reporterele – cum le stă bine unor femei ajunse în aceasta poziție – îl confruntă cu șocul pe care trebuie că l-au simțit copiii care, de-abia ieșiți din examen, trebuie că l-au resimțit când au fost luați cu sila și îngrămădiți în autobuze pentru a fi duși, la, de acum celebrele “audieri”. Pentru care, aflăm stupefiați, nu fuseseră emise nici măcar banalele citații!

Una dintre ziariste îl întreabă fără menajamente: „Priviți-i în ochi pe acei copii care au fost confruntați cu un episod umilitor și absolut abuziv și încercați să le spuneți ceva. Credeți că ar trebui să le cereți scuze?”.

Domnul ministru, strâns în corzi, se apucă, mai întâi, să o jignească pe cea care i-a pus întrebarea după care, la modul cel mai penibil și fără să dea un semn că realizează, o țară întreagă îl vede! se învârtoșează încercând să se sustragă de la un răspuns clar: vă cereți sau nu scuze?!

În mod evident, dumnealui nu dorește să își ceară scuze! Deși, față de grozăvia care s-a petrecut acolo, primul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă nici nu ar fi fost să-și ceară scuze ci, simplu, ar fi trebuit să-și dea demisia! Dacă de alta nu, în semn de protest pentru ce și-au permis niște polițiști abuzivi în ”ograda” dumnealui, spulberând și ultima iluzie a acelor adolescenți că în țara aceasta legea mai este respectată.

Și când spun acest lucru îmi asuma inclusiv faptul că unii dintre acei elevi au încercat să fenteze examenul. Asta pentru un motiv simplu: aș vrea să-l văd pe cel care ar putea ridica, primul, piatra când e vorba de trișat sau nu la un examen. Să facă un pas în față cei care, în viața lor nu au încercat nici un șpil când a fost să ia o notă mai bună ori, chiar să treacă de un examen, oricare ar fi el!

Iar dacă e așa, să ne gândim că toți am fi numai buni de luat cu japca și urcați în autobuze pentru o întâlnire, la ceas de taină, cu domnul procuror!?

Dar, chiar așa, la urma-urmei, de ce ar trebui să își ceară scuze domnul ministru de la niște tineri – aflați cum ar veni, în custodia domniei sale -, pentru că au fost umiliți în chiar zorii vieții lor de cetățeni ai mândrei Românii? Doar n-o să se coboare dumnealui până acolo! Cine sunt, până la urmă, acești tineri? Ce contează ei în ecuația acestui domn Pricopie care, așa cum arată, pare că vine de pe o cu totul altă planetă?!

Domnul Pricopie repetă cu obstinație o lecție aiuritoare care nu are nimic comun cu tema emisunii, după cum nu are nimic comun cu tot ce s-a întâmplat în realitate în zilele din urmă. Nici măcar cu faptul că, foarte interesant, promovabilitatea la bacalaureat a înregistrat, brusc, niște procente ciudat de pozitive. Așa, peste noapte. Deși, mai ieri, presa urla că frauda la bacalaureat, în anul acesta, a atins, iarăși, cerul!

Așa cum am mai spus mai sus: acest fecior de casă al nu știu cui nu trăiește în România anului 2013.

De aceea ”feciorul” – logoreic și lipsit de logică elementară, fără urmă de ceea ce ar trebui să fie simț al omenescului – ar trebui să plece! Iar dacă e nevoie, aș putea detalia de ce cred cu tărie acest lucru.

Silviu Rațiu

Luni, 8 iulie 2013

comentarii