Ziarul electronic al arădenilor

Tag: domnule

Bravo domnule Roncea, bravo „Moise Nicoară“!

Editorial
Nu îl cunosc pe domnul Dumitru Roncea dar, dacă aș avea ocazia, primul gest pe care l-aș face ar fi să-i strâng mâna. Dacă, din postura pe care i-a rezervat-o soarta, a reușit să câștige inimile câtorva sute (cel puțin) de copii, acest lucru înseamnă, astăzi, ceva. Ceva pentru care, o spun accentuat, el merită respect. Măcar atât! La ora când aștern aceste gânduri se pare că în spațiul virtual circulă o petiție lansată de elevii de la „Moise Nicoară“, prin care se cere „salvarea” lui Roncea. Dragii de ei, copiii, ei vor să-l salveze pe cel care, prin ceea ce a făcut, prin ceea ce reprezintă deja, nu (mai) are nevoie să fie salvat. El este deja un symbol, iar lucrul acesta înseamnă mult mai mult decât simpla decizie administrativă pe care managerul firmei al cărei angajat este, o va lua

Să iertați domnule ministru Wolfgang Schäuble…

Editorial
Wolfgang Schäuble, (încă) ministrul de Finanțe al Germaniei, a ieșit recent în presă cu o declarație care, de nu ar fi aiuritoare, ar fi de râs! Dumnealui, strâns cu ușa, se pare, de consecințele deciziilor șefei sale, a sugerat, nici mai mult nici mai puțin decât ca, de la nivelul Uniunii Europene, să se înființeze o taxă pe benzina consumată, iar sumele astfel adunate să fie cheltuite pentru „rezolvarea” problemei migranților. Adică, peste tot ceea ce se adaugă la prețul de producție al unui litru de benzină – taxe, accize și alte minunății – atât la nivel European, dar și național, să mai suportăm încă o taxă din care să fie subvenționate plățile care merg – în special în Germania - către migranți, sub formă, în principal, de alocații și ajutoare sociale. La auzul unei astfel de știr

Punct și de la capăt. Domnule Pricopie, cere-te afară!

Editorial
Privesc uluit o emisiune pe România TV, unde (încă) ministrul Educației se dă grande într-o dispută care-l confruntă cu o realitate  cumplită: niște elevi de la un liceu din București au fost supuși unui tratament de sorginte stalinistă, fără ca dumnealui, domnul ministru, să fi luat atitudine, măcar așa, de ochii lumii. Reporterele – cum le stă bine unor femei ajunse în aceasta poziție – îl confruntă cu șocul pe care trebuie că l-au simțit copiii care, de-abia ieșiți din examen, trebuie că l-au resimțit când au fost luați cu sila și îngrămădiți în autobuze pentru a fi duși, la, de acum celebrele “audieri”. Pentru care, aflăm stupefiați, nu fuseseră emise nici măcar banalele citații! Una dintre ziariste îl întreabă fără menajamente: „Priviți-i în ochi pe acei copii care au fost confr