Bravo domnule Roncea, bravo „Moise Nicoară“!
Nu îl cunosc pe domnul Dumitru Roncea dar, dacă aș avea ocazia, primul gest pe care l-aș face ar fi să-i strâng mâna.
Dacă, din postura pe care i-a rezervat-o soarta, a reușit să câștige inimile câtorva sute (cel puțin) de copii, acest lucru înseamnă, astăzi, ceva. Ceva pentru care, o spun accentuat, el merită respect. Măcar atât!
La ora când aștern aceste gânduri se pare că în spațiul virtual circulă o petiție lansată de elevii de la „Moise Nicoară“, prin care se cere „salvarea” lui Roncea.
Dragii de ei, copiii, ei vor să-l salveze pe cel care, prin ceea ce a făcut, prin ceea ce reprezintă deja, nu (mai) are nevoie să fie salvat.
El este deja un symbol, iar lucrul acesta înseamnă mult mai mult decât simpla decizie administrativă pe care managerul firmei al cărei angajat este, o va lua