Să auzi și să nu-ți vină să crezi: „Rezilierea contractului cu firma Bechtel pentru realizarea Autostrăzii Transilvania poate fi apreciată ca un câștig pentru România”.
Sunt cuvintele rostite recent de nimeni altul decât ministrul Dan Șova, responsabil, în Guvernul Ponta, pentru „marile proiecte”. Ele au răsunat, unde credeți, la inaugurarea tronsonului de autostradă A1 Deva-Orăștie, în lungime de, țineți-vă bine, 32,5 kilometri! Moment în care, asemeni celor de dinaintea lui, simpaticul ministru o fi tăiat, și el, panglici tricolore în aplauzele unui grup, cât o fi fost el, de țuțări și aplaudaci de serviciu.
Dacă nu ar fi trist, ai zice că te pufnește râsul.
Cum poți să spui o așa gogomănie după ce, tot tu, admiți că acest „câștig” înseamnă pentru România, o pierdere netă de 1,4 miliarde de euro?! Bani aruncați pe apa sâmbetei, sau, mai corect, pe vreo 50 km construiți, cu chiu, cu vai, de aceeași americani, care, în alte țări, au știut să finalizeze sute de kilometri la prețuri incredibil de… normale.
Pentru preciziune istorică, cei 32,5 km, dintre Deva și Orăștie, cu costat 204 milioane euro, fără TVA! E-adevărat, nu i-au făcut cei de la Bechtel.
În gândirea ministrului Șova, să arunci pe fereastră 1,5 miliarde (!) de euro și să pierzi 11 ani, după care s-o iei de la început, echivalează cu un câștig.
Stau și mă întreb, oare ce ar fi fost, atunci, dacă Bechtel ar fi fost obligată – prin mijloacele juridice pe care firma… mamei domnului Șova ar fi trebuit să le pună la dispoziția Statului Român când cu negocierea contractului -, să termine autostrada, adică toți cei peste 400 de kilometri.
Cum ar fi vorbit ministrul dacă firma americană ar fi fost, tot așa, obligată s-o facă la un preț corect (nici nu îndrăznesc să pronunț cuvântul „decent”)?! Ce ar fi însemnat pentru noi acest lucru? (Nu-i mai puțin adevărat că, pentru asta, se pare, și Statul Român ar fi trebuit să-și îndeplinească niscaiva obligații asumate prin același contract, dar asta e o altă chestiune).
Și, dacă tot vorbim de autostrăzi, nu pot să nu-mi aduc aminte de faptul că, prin ograda noastră stă înțepenită porțiunea Arad – Nădlac a unui tronson care face parte din, de acum, istoricul Coridor European IV, despre care „noul” guvern Ponta nu mai suflă nici o vorbuliță.
În timp ce, pe porțiunea Arad-Timișoara au început… marile manevre de cârpire și peticire. După nici cinci ani de la, ei da, ați ghicit, măreața inaugurare.
Cu surle și cu trâmbiţe. Și, cu panglici tricolore, cum îi stă bine unei ditamai inaugurări. Tot astfel cum o fi fost și-n urmă cu ceva zile, pe Deva-Orăștie. Când ministrul Șova s-a găsit vorbind ca dintr-o carte cu povești.
Auzi,11 ani pierduţi (cel puțin) și 1,5 miliarde de euro aruncați – până acum! – pe fereastră = un câștig!
Oameni buni, se găsește careva să-i dea băiatului ăstuia un ghiont, doar –doar s-o trezi?!
Silviu Raţiu
Mai, 2013
