Într-o declarație reluată recent de presa locală, un parlamentar arădean al cărui nume îmi scapă, ținea să ne asigure, modest nevoie mare, că niște alocații pe care guvernul Ponta&co. le-ar fi destinat Aradului, nu au nici o legătură cu faptul că domnia sa a fost ales pe listele USL.
Și mai spunea domnul deputat USL că Guvernul Ponta nu ar distribui fondurile către județe în funcție de numele unuia sau altuia dintre cei ce ocupă scaunele din imensele „dormitoare” din Palatul Parlamentului. Că alocațiile ar fi făcute pe criterii absolut echitabile, chiar cu precizia unui cântar farmaceutic.
Afirmația domnului deputat are un „dus-întors” tragi-comic.
Pe de o parte, ce trebuie să înțelegem noi din spusele dumnealui ar fi că nici dumnealui, cum de altfel nici ceilalți aleși locali pe listele USL, nu au făcut mai nimic pentru ca guvernul să își arunce privirea înspre meleagurile noastre, chiar dacă tocmai pentru asta au fost ei trimiși acolo de voturile arădenilor: ca să ne reprezinte, ca să semnaleze și să militeze pentru interesele noastre și, la nevoie, pentru a obliga guvernul să dea banii de care județul are nevoie pentru a-și îndeplini proiectele.
Care proiecte – unele de o extremă actualitate ! – au fost demarate pe vremea celor cărora, acum, deputatul arădean și colegii săi useliști le scot ochii.
Aiurea! De ce să nu recunoaștem că, de pildă, pasajele de pe centură au fost începute pe vremea guvernării PDL și că, de nu venea Ponta și ai săi, să ne pedeapsească pentru opțiunile noastre la votul din decembrie trecut, sunt sigur că acele pasaje ar fi fost terminate la această oră.
Altfel spus, rău destul că domnul deputat nu are nici un merit în faptul că guvernul a catadicsit cât de cât să privească la nevoile curente și de perspectivă ale unui județ ai cărui locuitori alimentează masiv, fără crâcnire, un buget din care unii se îmbuibă, iar altora le rămân doar firmituri!
De ce să nu știm că domnia sa, alături de ceilalți reprezentanți ai Aradului, au obținut – prin mijloace legale – sprijin și susținere în lucruri de care oamenii chiar au nevoie? Nu asta e, la urma – urmei, menirea unui parlamentar?
Dar, afirmația deputatului arădean mai spune ceva: de vreme ce, vezi bine, recunosc că nu am nici un merit pentru alocațiile primite de județul Arad, să știți că nu înțeleg să împărtașesc nici eșecul „eforturilor” pe care noi, parlamentarii arădeni am tot raportat că le-am fi depus pentru a ne îndeplini mandatul acordat de alegători.
Nu vreau să cred că deputatul cu pricina, ca de altfel și ceilalți aleși ai USL, au uitat cu ce fraze bombastice au încercat să ne îmbrobodească în campania electorală, la capătul căreia s-au trezit cu biletele pentru București în buzunar.
Ce programe sforăitoare ne-au vârât pe sub ușă, ori ne-au îndesat în palmă sub forma a tot felul de „jucărelele” cu care au crezut că ne iau ochii, de ai fi zis că ei or să taie și or să spânzure odată ajunși în fruntea bucatelor.
Vreau să spun că oamenii aceștia ne fac să credem, prin declarații de genul celei evocate aici, că ar cam vrea să se ascundă-n bostani la ceasul când li se va cere socoteală pentru timpul petrecut în Parlament și asta, zău că e trist de tot.
Este cel puțin patetic felul în care, făcând pe modestul, încerci să justifici absența unor rezultate care să fie legate de o contribuție cât de cât personală și care să merite măcar calificativul de „satisfăcător” pentru prestația anului ce se încheie.
Să crezi că oamenii cărora le-ai cerut votul cu un an în urmă s-au prostit într-atâta încât nu știu că, în realitate, aleșii de pe listele USL Arad sunt magnifici, sunt iluștri dar… lipsesc cu desăvârșire atunci când e vorba să-i vedem sau să-i auzim cerând socoteală guvernului, celorlalte instituții centrale – răspicat, cu subiect și predicat, folosind cu inteligență și eficiență mijloace ale luptei parlamentare -, pentru marginalizarea scandaloasă a județului Arad; că se pierd în peisaj ori de câte ori aleși din alte județe, se știu ele foarte bine, se duc cu jalba-n proțap la stăpânire și reușesc să obțină bani pentru te miri ce aiureli despre care, ulterior, se descoperă că n-au slujit decât unor interese de ciocoi mioritici.
Să fie clar: nici alesul al cărui nume tot nu mi-l aduc aminte, nici ceilalți aleși arădeni din actualul parlament, nu își pot revendica la modul concret vreun merit în afară, poate, de a fi fost prezenți la vot atunci când „mașina” avea nevoie de ei.
Și de a-și fi alăturat numele, în voioșie, pe lista celor care au votat una din cele mai rușinoase și revoltătoare propuneri legislative din istoria parlamentarismului românesc: legea care, cică „modificând” Codul Penal, le creează o superimunitate care, de n-ar fi periculos de aberantă, ar fi de râsu-plânsu lumii.
Cam asta e cu „raportul” de sfârșit de an al distinsului deputat arădean. Raport care, îmi pare rău, aduce mai mult a fofârlică rătăcită-n târg. Aferim!
Silviu Rațiu
Decembrie, 2013
