Supărător. Cel puțin. Până obțin un accept, sunt lapte și miere. De îndată ce ai consimțit, au și uitat de tine. Tipic pentru mentalitatea de bișnițar dâmbovițean, șmecheraș și fățarnic.
Așa și cu cei de la Orange. Companie de telefoane mobile, își zic ei, dar eu aș spune, târgoveți de mâna a doua și nimic mai mult. Și, ca să nu fiu înțeles greșit, vreau să spun că mă refer la cei ce-ți dau telefon „de la centru”, de acolo, de pe malurile Dîmboviței și care te cred pe tine, client agățat la celălalt capăt al firului, un fraier.
Desigur, fraier, dar unul din banii căruia el, șmecherașul, își ia salarul. Mare, mic, nu contează. Contează că el are ce mânca (și) pentru că eu sunt de acord să plătesc un abonament. Care, atenție, nici nu știu dacă e mai bun sau mai slab decât în altă parte.
Unii zic că la concurență e mai bine. Se poate. Numai că eu am început cu ei – la vremea când se chemau, ce frumos?!, Dialog -, încă din 1997, iar acum mi-e greu să plec. Chiar dacă ei fac totul ca să mă convingă.
Cel puțin în săptămânile din urmă, așa a fost.
Ei mă sună să-mi spună că ar vrea să prelungesc cu ei un contract mai vechi. Asta ar trebui să însemne că sunt interesați să mă aibă de client. Le zic să-mi lase timp, iar ei promit că mă resună. Grabnic. Atât de grabnic că le-a trebuit o săptămână!
Cel ce m-a sunat primul a plecat, cică, în concediu… Astălalt, mai vorbăreț, apucă să-mi promită și un telefon în promoție, dacă accept să rămân la ei. Iarăși îi zic, „lasă-mă să mă documentez și-apoi…”. Promite să revină peste exact două zile. Credeți că a revenit? Nici vorbă!
Scriu un mesaj, îmi spun oful și ce să vezi, primesc, la vreo alte două sau trei zile, un plic. O scrisorică. Nesemnată, neparafată. Nici nu știi cum s-o iei. Nimic despre oferta cu telefonul. Taină mare ofertele astea. De parcă le-ar da din buzunarul lor.
Scriu din nou și mi se confirmă că au primit mesajul.Voi fi contactat în două-trei zile lucrătoare. Acest „două-trei” – ca un fetiș.
Cum ați ghicit, au trecut de mult acele zile-fetiș și, bineînțeles, nimic.
De ce am scris toate astea. Simplu. M-am gîndit că vor fi fiind și alții cărora li se apropie termenul de prelungire a contractului cu băieții ăștia de la Orange și-i bine să știe cum stau lucrurile, mai nou.
De ce le-am pomenit numele. În cazul acesta, numele este important. Nu de alta, dar ei se dau mari.
Și, Doamne, cât de mici sunt?!
Silviu Rațiu
