De când cu manifestațiile declanșate de segmente importante ale societății civile privind un anume proiect al Primăriei, iată ca s-au trezit din amorțeală și organizațiile locale ale unor partide.
Așa se face că s-a declanșat sarabanda declarațiilor de tot felul.
Ba că unii au fost întotdeauna partizanii binelui cel mai bun pentru orașul ăsta din ce în ce mai amărât, ba că alții au spus mereu că ceilalți nu și-au urmărit decât interese de partid.
Cel mai recent, un comunicat al unui partid, încă în „opoziție” dar care, pe plan local, nu prea mai înseamnă mare lucru de multă vreme, se vrea o punere la punct în numele moralității. Își încoardă mușchii, să vadă lumea că ei fac o opoziție constructivă, nu ca… ceilalți care, vezi bine, nu-s constructivi de nici o culoare.
De-atâta amar de vreme și-ar dori arădenii să vadă că există o opoziție reală, matură, responsabilă și potentă în diversele organe ale puterii locale încât îmi vine să spun că ni s-a făcut lehamite.
De-atâta vreme mașina de vot a PDL își asigură, nestingherită, voturile necesare pentru trecerea, în pas de vals, de proiecte cu sau fără folos pentru comunitate, că am ajuns să ne întrebăm dacă mai are vreun rost să ne gândim că există și altcineva pe-acolo prin Consiliul Local ori cel de la județ.
Dar, nu știu cum, după ce-și bat gura – mai mult prin presă decât acolo unde ar trebui – consilierii opoziției cad în letargie totală de îndată ce ședința în care votul lor iar n-a contat, se va fi încheiat. Și, măcar de n-ar fi nici o posibilitate ca multe din hotărârile odată adoptate, să nu poată fi îndreptate ori – dacă, într-adevăr, sunt cusute cu aţă albă – anulate chiar!
Mă întreb, de pildă, ce măsuri au căutat aleșii „opoziției” pentru a bloca deciziile luate de Primărie cu privire la Parcul „Eminescu“. Dacă opoziția susține că proiectul este unul greșit, mai mult, unul păgubitor, apoi ne-am aștepta ca sus-zisa opoziție să și acționeze.
În limitele stricte ale legii. Care lege le pune la dispoziție instrumente legale pentru a bloca acte ale administrației care sunt contrare intereselui general.
Ce face „opoziția” sau, altfel spus, ce se vede că face opoziția în chestiune?
Nu-mi aduc aminte să fi citit, până la această oră, decât palide reacții ale unor persoane ce nu păreau să vorbească în numele partidelor lor – de la putere sau din opoziție – în legătură cu acest proiect.
Nici o luare de poziție clară și coerentă, bazată pe o documentare serioasă, să afle și alegătorii dacă, în viziunea, de pildă, a PSD sau a PNL, sau, de ce nu, a PDL sau UDMR, proiectul Primăriei – căci deocamdată ideea e a acestei instituții! – este unul bun și de aplaudat sau nu.
În locul unei atitudini mature și responsabile, un joc de-a împunsul cu degetul în piept și al vorbelor strecurate printre dinți.
PSD acuză Primăria că minte. Că e obraznică și că induce poporul în eroare.
Te-ai aștepta la o reacție a Primăriei, dar iată că sare – de unde nici nu te aștepți – PNL și își ridică poalele-n cap: voi sunteți mincinoșii, voi sunteți obraznici, voi sunteți… Dar cine i-o fi întrebat oare pe ei, când ținta fruntașului PSD era, atenție domnii de la PNL, cu totul altcineva!
De-acum e de așteptat ca PSD să sară cu replica iar de aici, vorba lui Topîrceanu, un „lung prilej de vorbe și de ipoteze”. Dar numai vorbe, nimic altceva!
Bătălie cu săbii de lemn și coifuri din hârtie pe un front al vorbelor fără acoperire și unde, să fim înțeleși, nu de vorbe e nevoie!
Pentru că, în probleme ce privesc prezentul și viitorul orașului, noi cei care trăim acum, după cum și cei ce vin după noi, nu de înfruntări politicianiste avem nevoie. Marile probleme ale unei comunități – cât de mică să fie ea – nu pot avea culoare politică.
Faptul că vom avea sau nu parte de aer curat, de flori, de copaci, de locuri de care să ne legăm prezentul dar și amintirile nu are voie să fie obiect de manevre viclene, determinate de interesele de orice natură ar fi ele, ale unui partid sau altul.
Concret, susțin cu toată credința că, în chestiuni cum, iată, este și cea a proiectului faraonic de amenajare a unei parcări acolo unde ni s-a dat cu titlu de moștenire o oază de verdeață, trebuie să fie subiectul unei dezbateri dar mai ales a unui consens general al tuturor celor ce își revendică un interes legitim în această problemă.
Și cine ar putea avea cel mai legitim interes în această problemă decât noi, cetățenii care, se întămplă să trăim în acest oraș, dorindu-ne, nici mai mult nici mai puțin decât să trăim mult și bine.
Este un drept pe care nu ni-l poate lua nimeni și nici nu-l poate confisca în numele a nimic dar mai cu seamă al unor iluzii!
Dar, despre acest din urmă gând, cu altă ocazie.
Silviu Rațiu
Ianuarie, 2015
