Relu Fenechiu, 5 ani după gratii! Un alt lider politic din prima linie – membru cu ștaif și fireturi al unui PNL tot mai controversat -, condamnat definitiv pentru acte grave de corupție. Și lista pare că este departe de a se fi încheiat.
Nu am de gând să comentez deciziile pe care magistrații le iau în dosarele în care sunt implicate persoane din high-life-ul politic autohton. Știu doar că nu-mi pot închipui să existe în țara aceasta magistrat care să se coboare atât de jos încât să trimită un inocent la pușcărie numai pentru respectivul a fost sau este un lider politic.
Întrebarea pe care mi-a ridicat-o condamnarea acestui Relu Fenechiu are un alt țel, legat mai degrabă de mecanismul tenebros care a făcut posibil ca, într-un partid cu o istorie strălucită, să se poată petrece lucruri de genul celui care au culminat cu episodul „Relu Fenechiu”.
Personajul acesta unsuros a apărut de nicăieri în peisajul politic dâmbovițean, dar când a ajuns în rândurile din față, a izbutit să provoace o mulțime de scandaluri, care mai de care mai jenante.
A fost multă vreme omul de prim-plan al unui organism paralizat parcă de manevrele oculte ale acestui impostor. Și faptul este cu atât mai grav cu cât individul a reușit să pună mâna pe o legitimație a singurului partid istoric care a mai rămas să facă umbră pământului pe scena politică internă.
Trebuie să admitem că, în mod ciudat și oarecum inexplicabil, PNL a reușit să reziste și, în ultima vreme, în mod paradoxal, chiar să urce în topul popularității și al încrederii alegătorilor. Spun că acest fapt mi se pare paradoxal pentru simplul motiv că liderii de ultimă oră ai PNL par să fie dispuși la orice, numai să îngroape partidul, cu istoria și cu prestigiul său cu tot, iar veteranii au fost reduși, oare cum, la o tăcere grea.
Dar, să mă întorc la Relu Fenechiu. Omul ăsta a implicat partidul în atâtea mârșăvii cât altul (sau alții) nu ar fi reușit în zece vieți și, cu toate acestea, a fost uns ministru în guvernul Ponta, a fost promovat în chip de salvator al națiunii, de unic purtător al unor soluții miraculoase într-un domeniu în care, o știm, lucrurile au ajuns aproape de ruină.
Să ne aducem aminte, la data cînd musiu Fenechiu depunea jurământul la Cotroceni, avea deja calitatea de inculpat în dosarul în care, iată, a și fost condamnat definitiv la 5 ani închisoare.
Un inculpat cocoțat în fotoliu de ministru – iată o nouă invenție tipic mioritică!
Ce să fi fost în mintea liderilor PNL, mă rog, în mintea lui Crin Antonescu, de l-au propulsat într-un asemenea post pe unul asupra căruia plana, în moemntul propunerii, o bănuială legitimă, susținută de un ditamai dosar de urmărire penală, că a comis fapte penale dintre cele mai grave.
Să nu-mi spună nimeni povestea cu prezumția de nevinovăție. N-or fi toți procurorii incompetenți ori vânduți mai știu eu cărei mașinării infernale ca să dea rechizitor fără ca din probele strânse să nu rezulte, mai mult sau mai puțin clar, vinovăția unei persoane, mai cu seamă atunci când acea persoană mai e și un lider politic!
Cât de „nevinovat” a fost, de la bun început, Relu Fenechiu rezultă, cum spuneam, din faptul că pe tot parcursul procesului purtat în instanță, dumnealui – deși ar fi fost momentul și chiar i s-a și dat posibilitatea – nu a reușit să combată în nici un fel argumentele acuzării.
Mai zilele trecute l-am auzit spunând că așteaptă să i se dea voie să aducă dovezi cum că n-ar fi vinovat. Dar până acum ce a făcut? Cine l-a împiedicat s-o facă la prima instanță, acolo unde se dă bătălia decisivă pentru adevăr? Pe cine o fi crezând omul ăsta că poate păcăli?
Cu un tupeu infinit, acest trepăduș de cartier nu s-a putut dezbăra de insolență, de aroganță și lichelism de cea mai joasă speță nici măcar în ultima clipă de dinainte de verdictul care l-a consacrat ca unul din personajele sinistre ale unei scene politice tot mai triste.
Cu toate acestea, trupa lui Crin Antonescu l-a nominalizat ca ministru, iar când buba a încept să pută, s-a coalizat furibund în jurul infractorului, doar-doar vor reuși să impresioneze judecătorul să-l ierte.
Dar, uite că nu l-a iertat. Nici cel de la fond, nici cel de la recurs!
Și atunci, dați-mi voie să mă întreb: cu ce l-a avut la mână Relu Fenechiu pe Crin Antonescu, pe ceilalți fruntași PNL, de le-a adus noaptea în minți și s-a împăunat, chiar și pentru scurt timp, ministru, copromițînd și bruma de credibilitate pe care unii i-o mai acordau guvernului condus de un Victor Ponta aflat, și el, la limita ilicitului penal.
Știu, ar fi răspunsuri cu duiumul, dar nu, mai bine să ne păstrăm fiecare gustul amar pentru sine.
Nu de alta, dar ia gândiți-vă ce-ar fi să ne adunăm într-o zi cu toții și să ne vărsăm tot gustul acesta amar peste cei care ni-l provoacă.
Silviu Rațiu
Ianuarie, 2014
