Ziarul electronic al arădenilor

Punct și de la capăt. Pe marginea unui scandal cât un foc de paie

sr editDe câteva zile țara e în fierbere. Mă rog, probabil numai o parte din ea. Cum, însă, mă aștept ca numărul celor interesați să fie destul de mare, cred că e important să aruncăm o privire pe ceea ce se întîmplă și să încercăm, dacă este posibil, să limpezim câteva lucruri.

Din respect pentru cititori, pentru adevăr, din respectul pe care ni-l datorăm, la urma-urmei.

Deespre ce este vorba?

După ce, în 2014, prin sentință definitivă, dlui. Dan Voiculescu i s-au confiscat o seamă de proprietăți (și asta pe lângă obligația de a plăti și despăgubiri!) și cu toate că, în contul confiscării, proprietățile au fost transcrise în evidențele de Carte Funciară în favoarea Statului Român – după cum e legea! – instituția care ar fi trebuit să procedeze la finalizarea măsurii, am indicat aici ANAF-ul, a preferat să ia o pauză.

Adică, nu a demarat nici procedurile de evacuare – dacă asta s-ar fi considerat necesar –, dar nici nu a pus în vedere persoanelor, instituțiilor care ocupau acele spații, ce alte opțiuni ar exista.

Așa se face că firmele media ce aparțin de Trustul Intact și-au văzut de treabă, deși era limpede că respectivele clădiri nu mai aparțineau nici lui Dan Voiculescu, nici vreunei firme a domniei sale.

Din punctul meu de vedere este clar că Statul, reprezentat, după lege, prin ANAF ar fi trebuit să acționeze prompt pentru lămurirea statutului legal al celor ce ocupau clădirile confiscate.

Fie să declanșeze procedura de evacuare, fie să propună o altă soluție. Care să respecte atât dreptul Statului, dar și interesele legitime ale celor ce-și desfăsoară activitatea acolo. Cu atât mai mult cu cât este vorba de instituții de presă!

A trebuit să treacă mai bine de 2 ani, să aibă loc cutremurul de la vârful ANAF pentru ca sus-zisa instituție să notifice Antena 3 și restul de televiziuni că au la dispoziție 5 zile pentru a pleca. De bună voie adică.

Ne oprim aici și facem următoarele precizări: este vorba de notificarea prin care li se pune în vedere lui Gâdea și alor săi să evacueze de bună voie imobilul.

Asta nu înseamnă ordin de evacuare efectivă! Iar termenul de 5 zile nu a fost ideea nimănui de la ANAF. El este stabilit de lege. Așa că, de e să blamăm pe cineva, apoi trebuie blamați cei care au votat acest termen. Distinși deputați și senatori, membri cu ștaif ai „clasei politice”.

Sigur că da, se pune întrebarea legitimă: așa fiind, ce justificare a avut armata de autovehicule ale ANAF-ului, făcând paradă în fața sediului Antenei 3? Oricum nu puteau face nimic câtă vreme ce era de făcut se rezuma la înmânarea notificării. Numai că lucrul acesta putea fi făcut și de un singur agent al ANAF. Un agent procedural. Atât!

Mai departe, trebuie văzut că „televiziunile” au mai multe opțiuni și că nu se pune, nici pe departe, problema ca ele să trebuiască să-și facă bagajele de urgență și să o ia la fugă.

Cum am subliniat, este vorba doar de o cerere de „evacuare voluntară”, nicidecum de vreun ordin cu executare imediată. Nu, Antenele nu trebuie să plece, dacă nu vor, în cele 5 zile comunicate de ANAF. Ele au mai multe opțiuni, reglementate de lege.

Dacă nu pleacă după expirarea celor 5 zile, ANAF va trebui să facă pasul următor.

Iar aici sunt mai multe variante. Una ar fi varianta de a închiriere a spațiului. La urma-urmei, confiscarea nu înseamnă, neapărat, că acele clădiri trebuie să fie golite de cei care, acum, lucrează acolo, produc și, ca atare, realizează venituri.

Din care ar putea plăti chiria spațiului! Mai cu seamă sau mai ales pentru că este vorba despre instituții mass-media cu o rată de profitabilitate ridicată!

O altă variantă ar fi ca Statul Român să vândă, situație în care „Televiziunile” ar putea opta să le (răs)cumpere.

Iar în ultimă instanță și numai dacă nici una din cele două variante ar avea succes, ar urma ca ANAF să se adreseze instanței de judecată pentru a obține o sentință de evacuare.

Un titlu executor legal în baza căruia să se pună în discuție evacuarea chiar forțată. În nici un caz ANAF nu are cum să-i alunge pe Gâdea și ai săi! Legea nu le conferă acest drept – pur și simplu!

Așa stând lucrurile, a surprins pe toată lumea de bună credință atitudinea unora din membrii Senatului României, care, într-un soi de delir mediatic, s-au trezit să se facă avocații unei cauze despre care, s-a văzut, nu cunosc nimic, iar dacă, totuși, știu câte ceva, au ales să selecteze numai aspecte prin care au zugrăvit un tablou apocaliptic al „dispariției presei democratice” din România.

Nimic mai fals!

Apoi, faptul că niște realizatori de emisiuni televizate au ales să adopte o atitudine de un cabotinism pe cât de sărac, pe-atât de gălăgios, pervertind o stare de fapt clară și deopotrivă simplă, mi se pare supărător pentru toți cei care își doresc ca lucrurile să meargă bine în România.

Mai întâi că Mihai Gâdea și ai săi cunoșteau sentința prin care a fost dispusă confiscarea clădirii în litigiu de mai bine de 2 ani.

Apoi știau – sau ar fi trebuit să știe, dacă ar fi fost corecți – că nu li s-a ordonat să plece, că este vorba, deocamdată, doar de o invitație de a pleca de bună voie dintr-un loc unde, e clar, ei nu mai au nici titlu legal.

Că ei au ales să răstălmăcească adevărul mi se pare un lucru mai mult decât regretabil. Nu ai voie să minți – fie afirmând lucruri neadevărate, fie ascunzând adevărul – și prin asta să urmărești să declanșezi, cu bună știință, un val de isterie, cu atât mai mult cu cât pretinzi că ești un campion al dreptății.

Și nu în ultimă instanță, să faci toate acestea numai și numai pentru a-ți menține audiența, cu intenția clară de a-și îngroșa conturile pe seama bunei credințe a oamenilor, ei bine, o astfel de atitudine, mă tem, descalifică. Și s-ar putea întoarce ca bumerangul…

În rest, să auzim numai de bine!

Silviu Rațiu

Februarie, 2016

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.