Vorbeam, cu câteva zile în urmă, de războiul cu săbii de lemn. Uite că au intrat în scenă și locotenenții. În nebunia provocată de planurile legate de Parcul „Eminescu“, nu credeam să apară și cei doi ”locotenenți” – păpuși de paie jalnice într-o piesă care, vai, nu e a lor. Unul, ilustru anonim într-un oraș care se scufundă vertiginos în nimicnicie ocupă, încă, un post care, în alte locuri constituie temei pentru încununarea unei cariere: arhitect șef! Celălalt, sărman conțopist trezindu-se, cred, în fiecare dimineață cu mirarea întipărită pe obraz: cum de mă mai suportă ăștia ca viceprimar? Nu știu…