Ziarul electronic al arădenilor

Punct și de la capăt. Marea brambureală

sr editEste limpede chiar și pentru cei ce nu ar vrea să fie așa: Uniunea Europeană este aproape de colaps.

Lipsa de reacție și de soluții lucide în fața amenințărilor fățise ale Rusiei putiniste a creat, în timp, un climat deopotrivă tensionat, dar și de instabilitate accentuată, resimțit pe întregul continent.

Nebunia provocată de catastrofa economico-financiară numită Grecia șmenarului Tzipras sapă, încet dar sigur, la temelia unei construcții precare, ridicată, cu chin-cu-vai, dupa criza majoră din 2008.

Să vezi ce tupeu poate avea Grecia atunci când, deși ea este membră Schengen – în vreme ce noi, nu! – i se cere să apere frontierele Europei și își dai seama cât de anormală poate fi politica unora din statele Europei de Vest care ne tot dau cu tifla, de ani de zile, atunci când am dori să ni se recunoască dreptul de a intra (și) în acest „club”.

Abuzurile incredibile săvârșite în numele, culmea, interesului superior al copilului, în Norvegia liberal-puritană au uluit comunitatea statelor civilizate de pe întreg globul.

A fost, însă, nevoie de reacții venite dinspre gospodăria Unchiului Sam ca, în sfârșit, să apară luări de poziție și decizii inclusiv la nivelul Parlamentului European și Consiliului Europei.

Numai că, să vezi, nici unul din aceste organisme nu par prea grăbite să se miște constructiv și eficient (chiar că Norvegia nu este membră UE).

Mai recent a explodat știrea că s-ar putea că Tratatul Schengen să fie suspendat. După unii, pe o durată de doi ani, după alții, pe o perioadă nedeterminată. Până se vor găsi, cică, soluții pentru stoparea avalanșei de migranți care, uite, mai–mai că sufocă Europa.

Asta ar pune capac la toate. Și nu neapărat ne-ar atinge pe noi, românii. Care, oricum, ne mulțumim doar cu ciosvârte și în acest domeniu.

Ce ar putea însemna această măsură despre care liderii UE vorbesc cu atâta lejeritate, de parcă ar fi vorba de situația unei shaorma la ghereta din colț?!

Păi, mai întâi că lungimea cozilor ce se vor forma, din nou, la intrarea în vreuna din țările „protejate” ” de Tratatul Schengen – pe tot cuprinsul continentului, să fim bine înțeleși! – va deveni, din nou, de dimensiuni care să ne pună serios răbdarea la încercare. Și asta ar fi, am zice, partea cea mai puțin neplăcută, mai cu seamă că noi, oricum suntem obișnuiți să stăm la cozi. De tot felul!

Dar suspendarea Tratatului ce garanta libera circulație va avea efecte devastatoare asupra comerțului, câtă vreme măsura va afecta și circulația TIR-urilor, a autobuzelor transportând turiști, a trenurilor încărcate și elecu marfă, dar și cu turiști, etc.

Ce să mai vorbim de piața forței de muncă – un punct extrem de sensibil mai cu seamă pentru economiile țărilor dezvoltate de Vestul Europei.

Iar dacă va fi afectat comerțul, va fi afectată, în general, economia europeană.
Că asta ne și lipsea: o nouă criză economică, pornind, de acum, din inima Europei!

Și dacă ne gândim de unde a pornit totul!

Atunci când mult hulitul guvern al Ungariei vecine a luat decizia de a ridica gardul care, până la urmă, a însemnat un punct de cotitură în politica europeană legată de milioanele de migranți, și când, puhoiul a avut câteva zile de ezitare, neștiind încotro s-o apuce, s-a făcut auzită vocea de Brunhildă wagneriană a doamnei Merkel care a lansat, prin sutele de mii de decibeli ale unor stații de amplificare gigantice, una din cele mai neinspirate fraze pe care un șef de stat a putut-o rosti vreodată: „Lăsați sirienii să vină la mine!”.

Cam asta a însemnat, într-o traduce liberă, invitația care a declanșat Apocalipsa.

Iar de atunci, ceea ce am numit de atâtea ori ca fiind struțo – cămila de la Bruxelles a intrat în vrie, inițiind un soi de dans aiurit, un soi de scălâmbăială inițiatice ale unor șamani plutind în vălătuci de fum ridicându-se deasupra unor oale în care clocotesc poțiuni zise de ei „magice” – fierturi jalnice din ierburi cu efect halucinogen și nimic mai mult.

Și care, vai, nu dau decât o mult prea vremelnică stare de beatitudine, urmată de dureri de cap și migrene prelungite.

Așa și liderii investiți cu încrederea a sute de milioane de europeni neaoși. De parcă ar fi sub influență sus ziselor poțiuni, ei „caută” soluții acolo unde soluția este evidentă. Numai că nu strigă în gura mare, în piața publică din Bruxelles: „Treziți-vă!”.

Europa e la limita de suportabilitate, iar zgomotul țăndărilor se aude din zi în zi mai limpede.

Numai de nu ar fi prea târziu ca să găsim modul în care, la o adică, să le putem aduna și să le reașezăm într-o construcție căreia să-i putem da un nume și care să (mai) poată și funcționa.

Silviu Rațiu

Ianuarie, 2016

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.