Punct și de la capăt. AJUNGE!

Ne-a cam ajuns!

Pe bune!

Sunt câțiva cetățeni în orașul acesta care își bat joc noi, ceilalți.

Și nu știu cum se face, dar toți aceștia sunt cu carnetul de muncă la Primărie. În posturi dintre cele mai înalte, posturi cu putere de decizie. Acolo unde, vorba românului, se-mpart bucatele.

Unii, culmea, aleși chiar de noi (vorba vine!), alții, angajați numai ei și „prietenii” știu cum.

Ce le este comun acestor oameni?

Una din două, în mod sigur: ori incompetența, ori dependența patologică de câte o… agendă personală (ca să nu-i zic alfel).

Altminteri nu s-ar fi ajuns la situațiile cu care ne confruntăm de la o vreme încoace și care pun pe tapet, în multe privințe, destinul orașului.

Distrugerea – sub cuvânt de regenerare! – a zone întregi de locuit, cu personalitatea clădită vreme de secole, cu atmosfera unică ce le dă identitate, transformarea ideii de „zonă verde” în subiect de fantasmagorii megalomane – vezi piramida visată în Piața „Avram Iancu“ sau parcarea subterană din Parcul „Eminescu“ și câte altele – iată numai câteva fațete ale răului.

Pasarela către zona Ștrandului va fi monstrul care va distruge nu numai echilibrul arhitectonic al centrului dar și parcul „Eminescu“ pentru că, atenție, preconizatul acces auto pe respectiva construcție va putea fi realizată numai dacă va traversa (!) – rană ce nu se va vindeca niciodată – parcul. Iar lucrul acesta înseamnă că, și fără parcarea subterană, parcul va fi compromis!

Centrul „istoric” al orașului a ajuns o priveliște din filmele cu așezări fantomă. Zeci de magazine închise, cu vitrine oarbe și cu mormane de frunze moarte, blocând ușile pe care nu mai circulă nimeni de ani buni.

Fațade scorojite, ornamente gata să se prăbușească – vezi bine, pentru aceste probleme, aceeași Primărie nu are soluții – lucrări plătite cu sume astronomice, făcute de mântuială și lăsate ca atare, deși, prin lege, ar exista „leacuri”.

Mai nou, zugrăveli în culori aiuritoare, cu dezlegare de la Primărie – suferind, fie de amnezie, fie de astenie…

Străzi lăfăindu-se în murdărie – sunt locuri unde nici măcar nu se știe cine ar trebui să adune gunoiul! – alei pentru biciclete care nu duc nicăieri, dar care au fost decontate la sume frumușele – imagini ale unui deznodământ previzibil.

Și care va șterge orașul de pe harta localităților cu aspect uman ale unei Românii în care, culmea, lucrurile au început să funcționeze: vezi Sibiul, vezi Clujul, Alba Iulia, Brasovul, vezi atâtea alte orașe mici și mari de pe tot întinsul țării!

Să fim bine înțeleși, cei care au pus temelia acestui oraș, cei care l-au adus la rangul pe care l-a cunoscut la vremea când istoricul Nicolae Iorga îl consacra drept „mica Vienă” – și să ne mai lase în pace cei care, zor nevoie, vor să transfere renumele către orașul de unde, pentru anumite persoane din eșalonul superior al Primăriei, răsarele soarele – au avut o viziune, au avut cunoștință și pricepere, au avut cinste și onestitate, fără agende personale, fără prietenii obscure.

Au avut credința că acest loc binecuvântat de Dumnezeu trebuie respectat, păstrat și dezvoltat în așa fel încât toți cei ce vor fi locuind aici – atunci, acum și oricând -, să se poată bucura deplin, să aibă satisfacția unui lucru făcut bine.

Și atunci, de ce să mai îngăduim celor așezați vremelnic în diverse scaune prin Primărie – și nu „Palat administrativ”, cum s-au apucat unii să boteze, aiurea!, una din clădirile emblematice ale orașului – să-și bată pur și simplu joc de locul acesta?!

De ce să nu le spunem, clar și răspicat: Ajunge!

Și să-i poftim afară!

Deocamdată din Primărie.

Silviu Rațiu

Ianuarie, 2015

comentarii