Bucuria – ca trăire a inimii – este unică și indivizibilă.
Formele în care se manifestă, în care iese ea la lumină, sunt diferite. Infinite, aș zice.
Un lucru este cert: oricare ar fi ele, trebuie să fie vizibile și descifrabile. Bucuria ținută sub obroc, nu e bucurie cu adevărat.
Bucuria adevărată este o poruncă Dumnezeiască.
„Bucurați-vă! Bucurați-vă întodeauna!” – zice Domnul prin vocea apostolului. Și încă de foarte multe ori, în Evanghelie.
Iar dacă bucuria este o parte a Cuvântului lui Dumnezeu, care, o știm, este Vestea cea Bună, se cheamă că noi, copiii Lui – dacă suntem așa de-adevăratelea -, trebuie, mai întâi, să o trăim deplin, iar mai apoi să o mărturisim în toate colțurile Pământului, la orice făptură.
Și s-o facem în așa chip cât să o înțeleagă toți. Ca să o poată primi, iar mai apoi să o păstreze în inimă.
Pentru veșnicie.
Silviu Rațiu
Aprilie, 2018 – Duminica Învierii
