Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Primăria Ghioroc înfiinţează o „pădure a Centenarului”, cu 1918 stejari

Primăria comunei arădene Ghioroc a decis să marcheze Cetenarul prin înfiinţarea unei păduri cu 1918 stejari, simbolizând anul Marii Uniri. Primarul spune că a preferat să lase în urmă „un loc verde, plin de viaţă”, decât „un monument rece”, iar la plantarea puieţilor îi va implica atât pe elevii liceului din comună, cât şi pe localnici. La iniţiativa conducerii Liceului Tehnologic „Vasile Juncu”, din comuna arădeană Ghioroc, primarul a decis ca localnicii să marcheze împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire prin înfiinţarea unei păduri de stejari. Pe un teren pe care în urmă cu un deceniu a…
Citește mai mult

Arădenii se pot implica în dezvoltarea orașului. VEZI domeniile de interes

Locuitorii municipiului Arad se pot implica în procesul de cheltuire a unei părți din bugetul local, prin depunerea de proiecte care să rezolve o parte din problemele comunității, iar municipalitatea alocă un milion de euro pentru punerea în practică a propunerilor venite de la cetățeni. Primăria Municipiului Arad a anunțat că dă startul programului de bugetare participativă, invitând cetățenii să propună și să voteze proiecte pentru oraș, municipalitatea urmând să implementeze cele mai bune dintre idei. „Bugetarea participativă își propune implicarea cetățenilor municipiului Arad într-un proces democratic de deliberare și decizie pentru stabilirea modalității optime de cheltuire a unei părți…
Citește mai mult
Monografii: Agrosistemele cartierului Gai

Monografii: Agrosistemele cartierului Gai

Ocupaţia de bază a locuitorilor fiind agricultura, agrosistemele Gaiului erau organizate, în 1990, pe o suprafaţă de 5.678,01 ha, din care 4.648,10 ha – teren arabil, 203,72 ha - fâneţe, 517,56 ha - păşune, 25 ha – livezi, 1,56 ha – păduri, 282,07 ha, fiind neproductiv. Pe suprafeţe mari, în Gai se cultivau cereale, grâu de toamnă, porumb, orz, ovăz, secară, care au constituit principalele culture, dar şi tutun, in, cânepă, sfeclă de zahăr, plante oleaginoase, furajere şi zarzavaturi. În anul 1940 a fost introdusă cultura orezului, dar, după două decenii de încercări, uneori chiar cu succese importante, s-a renunţat…
Citește mai mult
Monografii: Olăritul la Birchiş

Monografii: Olăritul la Birchiş

În Birchiş s-au modelat oale de când există aşezarea pe vatra actuală (sfârşitul secolului al XVIII-lea), meşteşugul cunoscând o perioadă de înflorire în secolul următor şi stagnând la mijlocul secolului al XX-lea. Ultimul olar din Birchiş a murit în anul 1994, Dehelean Dumitru (Jicheran - 70 ani), care a abandonat olăritul pentru a îmbrăţişa o altă meserie, mai rentabilă, aceea de cojocar, meserie pe care a practicat-o până a murit. (…) Olarii din Birchiş îşi procurau materia primă pentru confecţionarea vaselor din locuri diferite: pământul din care se produceau numai „oale roşii smălţuite” îl extrăgeau din păşunea satului (care începea…
Citește mai mult
Monografii: Portul popular la Covăsînţ

Monografii: Portul popular la Covăsînţ

Ca şi în alte localităţi din judeţul Arad şi în comuna Covăsînţ portul popular a cunoscut, în timp, anumite schimbări. Portul popular femeiesc Iniţial, portul popular femeiesc de vară a fost alcătuit din spătoi, poale şi cârpă dinainte. Spătoiul avea mânecile prinse pe umeri. Cele mai vechi erau foarte largi şi aveau pânza luată fie în lungime fie în lăţime. Când erau croite pe lăţimea pânzei, fiind foarte scurte, spătoaiele erau adăugite. Umeriţa spătoiului era ornamentată doar cu o cusutură simplă numită „ochiţi”. Încreţitura de la gât a spătoiului era prinsă într-o bentiţă îngustă, de care era cusută fodra, fie…
Citește mai mult
Monografii: Cultura viţei de vie la Păuliş

Monografii: Cultura viţei de vie la Păuliş

Viticultura a constituit pentru păulişeni nu numai o ocupaţie, ci şi un mod de a trăi, cultivând din generaţie în generaţie cu multă pasiune şi dăruire viţa-de-vie. Aceasta şi-a păstrat modul tradiţional de organizare încă din perioada feudală, funcţionând cu rezultate bune şi după atacurile filoxerei (1885). Activitatea propriu-zisă în vie (săpat, legat, stropit, recoltat) era organizată de către administrator, care purta denumirea de „vinţeler”, acesta preocupându-se de asigurarea forţei de muncă, de pontajul şi plata oamenilor. Unii proprietari din Păuliş deţineau suprafeţe mari de vii, Birtolon Aurel, Birtolon Ştefan (Baraţca), Neferu Dumitru, dr. Fabian, Karossy Etelca, Ambruş Octavian, Bohn…
Citește mai mult
Monografii: Olăritul la Bârsa

Monografii: Olăritul la Bârsa

Dintre resursele naturale din hotarul comunei Bârsa face parte şi pământul colorat, argilele comune specifice zonei Hălmagiu - Gurahonţ. Prezenţa argilei a determinat dezvoltarea olăritului în Bârsa din timpuri foarte vechi. Prin 1900 activau peste 60 de familii de olari, apoi numărul acestora a început să scadă. În 1940 mai lucrau 12, ca în 1955 să mai rămână 5. Faţă de alte centre de olărit, în care soţiile ajutau la „împestreală”, la „mezdrelit” şi chiar la transportul lutului, la Bârsa femeile nu ajutau decât la încărcatul cuptorului. În centrul de olărit din Bârsa nu se executau decât vase nesmălţuite, care…
Citește mai mult
Monografii: Tehnici de cultivare a pământului la Şepreuş

Monografii: Tehnici de cultivare a pământului la Şepreuş

La Şepreuş, ca de altfel în toată ţara, cultivarea pământului s-a fãcut de către ţărani, secole de-a rândul, în mod tradiţional. Iniţial, oamenii au arat cu plug cu brăzdar de lemn, apoi, din a doua jumătate a secolului XIX, cu pluguri intermediare, ce aveau coarnele şi grinderiul din lemn, iar trupiţa metalică. De asemenea, la pregătirea ogorului pentru semănat s-a utilizat grapa şi tăvălugul. Grapele vechi au fost dreptunghiulare, cu colţi de lemn şi grapele din mărăcini, fixaţi pe un lemn. La început, semănatul s-a făcut manual. Grâul de toamnă se semăna prin octombrie. Sămânţa era pusă în şorţ sau…
Citește mai mult
Monografii: Naşterea şi botezul la Căprioara şi Păuliş

Monografii: Naşterea şi botezul la Căprioara şi Păuliş

Naşterea unui copil aducea o bucurie mare în viaţa unei familii, ea contribuind la consolidarea relaţiilor între soţi şi la perpetuarea neamului. La Căprioara Ca şi în alte sate din Banat, în Căprioara oamenii nu făceau prea mulţi copii, 2-3, maxim 4, într-o familie. Nici nu mergeau cu ei pe la doctori, fiindcă erau oameni săraci, încât „ce o fost bun di o rezistat o trăit, ce o fost rău s-o dus”. Copii care mureau nebotezaţi nu erau îngropaţi în cimitir, ci în grădina casei. Mai demult, femeia însărcinată nu avea voie să fure de la vecini fructe fiindcă ziceau…
Citește mai mult
Monografii: Portul tradiţional din comuna Păuliş

Monografii: Portul tradiţional din comuna Păuliş

Deoarece comuna Păuliş este aşezată pe malul drept al râului Mureş, între două zone etno-folclorice distincte, Banat şi Crişana, etnografia şi folclorul au aici o dublă influenţă. Costumul popular reprezintă unul din elementele de bază ale culturii materiale ale unui popor, o componentă a modului de trai şi a genului artistic al acestuia. Nota dominantă ce caracterizează costumul popular este „îmbinarea organică şi armonioasă a utilului cu frumosul, bogăţia de exprimare artistică, gust şi măiestrie în execuţie, simplitate plină de eleganţă, varietate în unitate.” Portul tradiţional din comună, port pe care oamenii harnici şi pricepuţi au ştiut dintotdeauna să-l respecte,…
Citește mai mult
No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.