Cu mai mulți ani în urmă, a fost adoptată legea care interzice folosirea telefonului mobil în timpul conducerii unui autovehicul.
Între timp, tot mai mulți producători de automobile au găsit soluții pentru a instala kituri „hands-free”, iar în magazine se găsesc astfel de kituri la prețuri infime.
Smartphon-urile au, toate, aplicații care fac posibile convorbiri fără să fie nevoie să iei mâinile de pe volan.
Cu toate astea, în scumpa noastră țărișoară, nimeni, sau aproape nimeni, nu o respectă.
Mai mult, vorbitul – sau, și mai rău, „text”-uitul – la telefonul celular a devenit un semn distinctiv al unei anumite categorii de persoane care văd în asta ceva șic, un fel de „must” fără de care nu s-ar califica în rândul high-class-ului autohton. Să te vadă lumea că ești la volan dar, în același timp, că ai și telefon și că-l știi și folosi, asta da, e dibăcie și statut!
Și ce dacă, anual, un procent impresionant de oameni devin victime ale unor accidente provocate de șoferi angajați în convorbiri telefonice în timp ce sunt la volan?!
Fie că mor – unii, fie că rămân doar cu sperietura – alții, mai norocoși – tot una e: lucrurile ar fi putut fi evitate atât de simplu. Vrei să-ți rezolvi o problemă urgentă, de care ți-ai adus aminte (numai) când ești la volan? Nimic mai simplu: trage pe dreapta, intră într-o parcare și poți vorbi cât vrei, poți chat-ui la nesfârșit.
Altceva.
Am adoptat o lege care interzice fumatul în spațiile publice.
Nu-ți trebuie cine știe ce efort ca să observi cum se dau de ceasul morții tot felul de patroni de baruri, de restaurante și alte asemenea locații, ca să inventeze „soluții” pentru a dribla legea.
Mai mult, o sumedenie de parlamentari – de toate „culorile”, își pierd nopțile căutând chichițe prin care să modifice, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, o lege menită să îmbunătățească și șansele lor la o viață mai sănătoasă.
Și ce dacă România este, în continuare, o candidată certă la titlul de campioană a Europei la capitolul mortalității cauzate de efectele fumatului?!
Citesc că în Austria, acum niște săptămâni, s-au strâns, în nici 72 de ore (!) peste 100.000 de semnături în sprijinul unui proiect de lege care să interzică – și la ei – fumatul în localuri publice (mă gândesc că o fi existând deja o lege pentru instituții și spitale, există pentru asta o Directivă europeană).
Ceva mă face să cred că, de atunci, numărul semnăturilor a crescut. Și nu puțin. Iar dacă e așa, sunt mai mult decât convins că acolo, dacă legea va fi adoptată, va fi și respectată. De toată lumea. De la „vlădică, la opincă” și înapoi.
De ce s-o fi putând la „ei” și nu se poate la noi!?
Vorba istoricului Lucian Boia: de ce suntem noi, românii, altfel. Mai mereu!
Silviu Rațiu
