Ziarul electronic al arădenilor

Din nou despre iertare și despre cum ar trebui să fie ea

Cunosc un om, creștin cu „acte în regulă”, care zice: „Aș vrea să pot ierta dar, uite, nu pot. Sunt prea multe cicatricile rămase. Chiar de aș vrea să iert, ele nu mă lasă să uit și-atunci…!?”

Ce să-i spun?

Ești și tu din cei ce-i auzi mormăind „Te iert, dar nu te uit…”. Că nu te poți scăpa, vezi bine, de cicatrici. Păstrează-le!

Doar că atunci când ai în inimă dragostea pe care ți-o dă Dumnezeu, trebuie să știi că nu mai e loc de cicatrici?! Atunci când iartă, Dumnezeul pe care-l cunosc vindecă tot. Și pentru totdeauna. Fără să mai lase cicatrici. Nici măcar una.

Așa este Iertarea Domnului, iar dacă tu zici că ești „al Lui”, atunci trebuie să faci aidoma Lui!

Insiști să zici că ai cicatrici? Asta mă face să cred că, n-ai învățat până acum ce-i iertarea cu adevărat.

Uiți prea des – sau nici nu știi!? – îndemnul după care atunci când te rogi, trebuie să crezi cu putere, adânc, cu toată inima ta, că ai și primit ce ai cerut. Ceri iertare? Dacă cererea ai rostit-o pe limba credinței – simplă, profundă și sinceră – atunci ai primit Iertare.

Deplină și fără cusur. Atâta cât să te scape pe tine de vină, de greutatea greșelii dar și de rana celui ce ți-a greșit. Ca să poți ierta și tu, la rându-ți! Deplin și fără cusur!

Ce iute uităm că cel ce ne lovește sau ne vorbește urât este, chiar și așa, „aproapele”. La fel de slab, de vulnerabil, de expus ispitelor ca și noi!

Dar noi, de slabi ce suntem, uităm – și asta e deja grav de tot –  cum ne învață Domnul că – pentru a ierta așa cum o face El – cel mai mult din toate câte trebuie să facem este să iubim! Și nu oricum, ci așa cum ne-a scris El prin apostolul Său, Pavel. „Dragostea… acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul”. (1 Corinteni 13 v.7).

Ca să putem ierta cum iartă El, atâta trebuie să iubim: cât să „acoperim” totul. Să-i ștergem greșitului nostru răbojul. Cu totul și pentru totdeauna!

Așa dacă am face, n-am mai avea „cicatrici”. Decât o inimă curată, deschisă mereu pentru a putea primi, dar mai cu seamă pentru a dărui. Dragoste din Dragostea lui Christos.

Silviu Rațiu

Share Button

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *