Ziarul electronic al arădenilor

Monografii: Jocul de duminică (Hora ţărănească) pe Valea Petrişului

monografiiJocul era una din cele mai îndrăgite activităţi la care participa întreaga suflare a satelor de pe Valea Petrișului.

În horă se prindeau toţi tinerii, iar oamenii mai în vârstă asistau de pe margini lăudând fiecare modul în care odrasla lui juca. În horă nu aveau voie să participe tinerii care aveau mai puțin de 14 ani.

La Corbeşti, jocul începea duminică după –masa şi se desfăşura în intervalul orar 14.00 – 19.00.

De fapt, în toate localităţile Văii Petriş, acest interval orar era respectat de toată lumea. Feciorii ar mai fi stat, dar mamele îşi urmăreau cu străşnicie fetele şi la orele 19.00 plecau cu ele acasă.

Pe Valea Petrişului contează foarte mult „părerea satului” şi de aceea nicio mamă nu dorea să-i fie vorbită fata de rău şi să-i rămână nemăritată.

Feciorii ar mai fi stat, dar, dimineaţa devreme, se trezeau şi mergeau la muncile câmpului. N-ar fi vrut nici în ruptul capului să-şi supere părinţii, oamenii în vârstă din părţile locului fiind foarte respectaţi de către cei tineri.

Jocul avea loc de obicei în apropierea casei parohiale.

Atunci când feciorii dispuneau de bani, cântau la joc lăutarii din Roşia Nouă. Dar de cele mai multe ori cânta Aron, ţiganul cu vioara şi fiica sa, Gligo Vioara, cu duba. Acesta se mulţumea cu câte un pahar de „crampă” sau alte produse care i le dădeau tinerii.

Jocul avea loc şi-n perioada sărbătorilor religioase, ţinându-se şi în cursul săptămânii.

În timpul postului, jocul era întrerupt, dar tinerii pe ascuns se întâlneau într-o casă din marginea satului, mai ascunsă ochilor trecătorilor, se descălţau şi jucau desculţi, după muzica unui fluieraş. Se credea că dacă joci desculţ în post, nu ai nici un păcat.

Un moment aparte îl constituia „intratul în joc al tinerilor”. Se considera intrat în joc tânărul care reuşea să joace trei dansuri consecutive în ordinea următoare: Ardeleana, Jocul de doi pe picior şi Învârtita.

Fata era introdusă în joc de către tânărul care îi fãcea curte. Câteodată feciorul aranja dinainte cu muzicanţii scoaterea fetei din joc.

La un moment dat, feciorul întorcea fata pe sub mână şi îi da drumul. La acest semnal, muzicanţii cântau marşul şi fata era scoasă din joc. Dar nu rămânea nicio fată scoasă din joc pentru că venea alt fecior care o introducea în joc spre veselia tuturor.

În jurul orelor 19.00, muzica cânta marşul şi fetele însoţite de mame plecau acasă, întotdeauna însoţite de strigăturile cu caracter satiric ale tinerilor.

Aceste strigături aveau şi menirea de a spori veselia la finalul jocului.

sursa: Comuna Petriş – trecut şi prezent, învăţător Emil Murgu, editura Mirador 2009

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.