Ziarul electronic al arădenilor

Anthony Bourdain – un om şi atât

De-a lungul unei vieţii, ai ocazia să cunoşti o sumedenie de oameni. Niciunul nu seamănă cu celălalt, nici unul nu va lăsa aceeaşi amprentă ca ceilalţi în memoria ta afectivă.

N-o să-ţi placă toţi, după cum n-ai să-i poţi urî pe toţi. Ar fi, la urma urmei, o mare prostie şi, mai rău, o imensă pierdere de vreme. Boală curată: să îndeşi în suflet figuri acre, schimonosite şi să le ţii acolo la nesfârşit – indigestie curată. Nu are rost, chiar aşa, când vine vorba de urâciune şi de lehamite, secunda-i mult, mult prea scurtă!

Aşa nu mi-a plăcut mie multă vreme Anthony Bourdain. Chiar şi fără să fi văzut faimosul episod filmat în România. Şi care a indignat, pe bună dreptate, foarte mulţi români. Anthony a fost – ce aiurea sună, după ce cu doar câteva zile în urmă l-am văzut pe ecran şi era mai viu ca oricând – un personaj greu de „digerat”.

Aroganţă nedisimulată, călcându-ţi pur şi simplu pe bătătură, băţoşenie cât să mai dea şi la alţii, un soi de tupeu pe care şi-l revendica, fără complexe, încă din perioada petrecută în New York – trebuie să recunosc, un „meniu” destul de pipărat pentru o personalitate publică.

Chiar şi atunci când vorbim despre un om de televiziune. Să nu mai mire pe nimeni că şi-a adunat o mulţime de neprieteni. Nu cred că a ajuns să aibă duşmani. Dacă de alta nu, pentru că sfârşea întotdeauna afişând un zâmbet cald, care-l trăda pe Anthony cel dur şi-i deschidea drum spre inimile celor mai mulţi companioni.

Îmi aduc aminte că l-am văzut în episodul în care a vizitat Suedia. Le-a spus-o suedezilor ca pur şi simplu urăşte ABBA – jignire mai mare decât să te atingi de un simbol naţional, ce poate fi mai grosolan – dar la final a afişat zâmbetul care făcea, de acum, parte din brandul Bourdain şi care, de sincer ce a fost, a topit şi cea mai mică urmă de supărare de pe chipurile, până atunci împietrite ale scandinavilor.

Nota definitorie a acestui personaj carismatic pare să fi fost ironia necenzurată. Poate, uneori, chiar prea lăsată din dârlogi. Abia după ce aflai că omul este autorul a numeroase cărţi de literatură beletristică şi că era în stare să plonjeze fără teamă în adâncuri ale filozofiei, ale poeziei de calitate, că avea o judecată extrem de clară şi de riguroasă despre ale politichiei, abia atunci te trezeai că ai în faţă ceva mai mult decât pe celebrul „chef” care a rupt gura târgului cam peste tot în lume.

Dar lucrul ce m-a marcat pentru totdeauna mi-a fost servit de Anthony tot într-un episod din careva serial al lui: s-a întâmplat să filmeze, mi se pare, în Libia, pe vremea războiului (unul din prea multele războaie care pârjolesc acea parte a Africii şi aşa bântuită de furii dezlănţuite în zboruri anarhice).

Cu toate că lucrurile nu stăteau prea roz pentru echipa de filmare, Anthony a insistat să lucreze, ceea ce a însemnat că au continuat să meargă în locaţiile dinainte stabilite, să întâlnească oameni, să se confrunte cu situaţii. Cu o realitate prăfuită şi însângerată, cu gemete şi ţipete de jale în momentele când oamenii de acolo se izbeau, brusc, cu faţa împietrită a morţii. Am văzut atunci un cu totul Anthony Bourdain. Coborât adânc în el, căutând să găsească rosturi, să lege măcar două idei asemenea, pe care, mai apoi, să le poată caligrafia în cuvinte cât mai simple şi să le poată da viaţă în imagini care să nu mintă. A fost o secvenţă în care l-am văzut aşa cum, cred, nu i-ar fi plăcut să-l vadă prea multă lume.

L-am văzut ca om. Şi atât. Nici nu cred că altceva să mai conteze.

Iar acum, dacă a plecat, ce-ar mai fi de zis.

Păcat. Sunt sigur că mai avea multe să ne spună. Chiar cu riscul că nu ne-ar fi plăcut. Pe moment. Şi neapărat.

Silviu Rațiu 

Iunie, 2018

Share Button

comentarii

2 Comments

  • calin

    acuma ce sa zic,am vazut multe episoade,si am vazut un om interesat de alte culturi,cel putin culinare;un om care minca la Taraba de pe strada fara nici o problema,care aprecia bucatarul simplu care lucra din greu–cel putin in asia!! a fost in o gramada de locuri,a prezentat oameni care se purtau firesc,natural,fara tam-tam;acuma ca noi ne-am facut de cacao nu ma mira,e vina lui,sigur,el este arrogant!!! buna logica
    unu dintre motivele pentru care suntem unde suntem!!

  • silviu ratiu

    ma bucur sa citesc o reactie pertinenta si documentata.de putine ori am ocazia aceasta.da,noi am fi vrut sa ne prezinte asa cum credem noi ca suntem – cel putin unii! – nu asa cum suntem cu adevarat si cum,din pacate,ne vad foarte multi straini,doar ca nu ne-o spun pentru ca vor sa fi politicosi.multumesc pentru feedback.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *