Ziarul electronic al arădenilor

Vernisajul celor de la Ion Andreescu…

Plecat fiind din oraș, aflu din presă că a fost vernisat Salonul de iarnă 2020 al Cenaclului „Ion Andreescu”. Am găsit, mai apoi, pe Facebook, o mulțime de  imagini luate de neobositul și mereu atentul Vasile Zărăndan de la fața locului.

Reportajul entuziast al unuia din cei mai destoinici fotoreporteri arădeni ai ultimelor decenii, o persoană tonică, al cărui zâmbet înviorează, bine dispune, a fost sugestiv și m-a lăsat să înțeleg un prim lucru: vernisajul a fost, din nou, o sărbătoare.

De altminteri, o spun fără ezitare: Cenaclul de artă plastică „Ion Andreescu” prilejuiește astfel de trăiri cu o frecvență parcă tot mai înaltă, de la an la an. Ceea ce părea să fie pierdut după ce sala de expoziție de pe strada V. Alecsandri a primit – oare de ce? – o altă destinație, iar Pavel Alaszu, unul din animatorii acestui creuzet de talente a plecat – prea devreme – dintre noi, s-a transformat într-o poveste de succes: cenaclul înflorește de la an la an, fiind o prezență mai mult decât relevantă în viața culturală a Aradului.

S-a văzut și la acest Salon, care a oferit artiștilor plastici arădeni prilejul să-și etaleze cele mai proaspete creații, sub semnul anotimpului care, mai mult decât celelalte, trezește în fiecare din noi, bucuria ascunsă a copilăriei. Din ce am putut vedea, expozanții au adus, și de data aceasta, lucrări cu care s-au provocat- în sens pozitiv și altruist -, unii pe alții, dar mai ales pe cei dornici să le vadă strălucind în lumina frumoasei săli Clio – pusă la dispoziție, cu aceeași generozitate, de Muzeul de Artă arădean.

Am admirat întotdeauna la artiștii atât de impropriu numiți „amatori” sinceritatea desăvârșită cu care se apropie de obiectul pasiunii lor: șevaletul, pânza imaculată, penelul, culorile încă neatinse, așteptând să-și împlinească rostul.

Există în fiecare din lucrările cu care oamenii aceștia vin să se deschidă în fața privitorilor ceva inefabil, profund și genuin, ceva ce face ca linia imperfectă, culoarea pusă, uneori, cu stângăcie sau prea din abundență, să nu distoneze cu întregul și să-și dezvăluie mesajul în așa fel încât el să poată fi descifrat de privitori și să și placă ochiului.

Aici că e nevoie de o precizare: niciodată nu am simțit că oamenii aceștia ar fi insinuat, cumva, că ar aparține altui univers creator decât cel pe care și-l asumă, cu modestie dar și cu demnitate, de fiecare dată: artiști plastici „amatori”. Dar să nu uităm, unul din cele mai prestigioase evenimente mondiale de peste an al lumii artisitice este „Salonul de primăvară” de la Paris, destinat, cu precădere, artiștilor neprofesioniști, cu alte cuvinte „amatori”!

Talentul, munca devotată, dăruirea în numele unui ideal, acestea sunt elemente ce definesc orice om cu harul de a crea frumosul, fie că este „amator” sau, vorba vine, „profesionist”! E și motivul pentru care am apreciat mereu faptul că, la vernisajele de la „Ion Andreescu” am întâlnit și artiști „cu firmă”. Este încă un semn că Aradul este – așa cum a și fost mereu – locul unde oamenii se simt aproape unii de alții, unde se pot relaționa fără să pretindă etichete, atestate, și asta pentru foarte simplul, dar cât de esențialul motiv că sunt Oameni.

Faptul că îi cunosc pe unii dintre cei prezenți cu lucrările lor la acest Salon îl consider un privilegiu. Văd în fiecare dintre ei – și nu numai – o dorință mereu vie de autodepășire pe care o deslușești, întâi de toate, în lucrările pe care le expun. Am sesizat și din „lectura” celor reproduse de domnul Vasile Zărăndan, câteva pilde grăitoare ale unui neastâmpăr creator de bun augur, care demonstrează inteligență, energie și viziune.

Oamenii aceștia știu că demersul unui plastician nu se poate plafona fără riscul ca, ceea ce ar face să nu se mai poată numi artă. Iar faptul că grupul care alcătuiește acest Cenaclu se regăsește, mereu și mereu împreună pe simeze, încurajează, în cel mai pozitiv mod, competiția. În care nu contează, neapărat, dacă se vor distribui și lauri ci faptul că ai fost acolo și că ai produs chiar și o singură clipă de bucurie semenilor tăi. Nu am să nominalizez, de data aceasta, pe nici unul din cei ale căror lucrări le-am văzut pentru că, asemenea celorlalte realizări anterioare, și acest Salon este, înainte de toate, rezultatul unui efort „de echipă” și ar fi nedrept să decupez doar câteva nume, cu atât mai mult cu cât nu am văzut toată expoziția.

Voi spune doar că succesul trebuie împărtășit în egală măsură de toți cei ce au ostenit la ridicarea expoziției și că, în felul acesta, el va putea constitui o garanție serioasă pentru demersurile viitoare.

Un an nou început cu aplomb de cei ce compun Cenaclul „Ion Adreeescu”!

Aștept cu nerăbdare continuarea!

Silviu Rațiu

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.