Intervievator: Când vorbim despre „părtășie”, mulți credincioși se gândesc la o cafea după programul de duminică sau la o discuție între prieteni. Dar în Noul Testament pare să fie ceva mult mai profund. Cum ai descrie părtășia creștină într-un mod simplu, dar adevărat? Interlocutor: Aș spune că părtășia este felul în care viața lui Dumnezeu se revarsă între oameni. Nu e doar „a fi împreună”, ci „a împărtăși ceva ce nu vine de la noi”. Termenul koinonia vorbește despre o viață comună, o legătură care nu se bazează pe simpatii, interese sau afinități, ci pe Hristos. E ca și cum…

Despre cum să citesc Biblia. - Mulți oameni cu care mă întâlnesc îmi spun: „Știi, eu vreau să citesc Biblia. Dar când încep cu Vechiul Testament, mă simt pierdut. Nu înțeleg tot. Mă blochez și atunci mă las păgubaș…” La început, mi-a fost greu să le răspund. Am avut și eu aceeași dificultate. - E normal. Gândește-te: Biblia nu a fost scrisă în lumea ta. A fost scrisă cu mii de ani în urmă, într-o cultură complet diferită. Și, pe deasupra, o mare parte din ea este poezie. - Poezie? De asta nu înțelegeam unele imagini? - Exact. Dacă nu cunoști lumea autorilor, nu…

Isaia 39:8 – despre Ezechia și despre noi – Am citit Isaia 39:8 și nu știu… ceva nu se leagă. Cum ar trebui să înțeleg reacția lui Ezechia? – E normal să te oprești la versetul ăla. E unul dintre acele momente în care Scriptura parcă te bate pe umăr și zice: „Stai puțin, mai citește o dată.” Isaia îi spune regelui că tot ce are va ajunge în Babilon, iar unii dintre urmașii lui vor fi duși robi. Și Ezechia răspunde cu o liniște aproape… suspectă: „Cuvântul Domnului e bun.” Apoi adaugă: „Va fi pace în timpul vieții mele.”…

Recentele măsuri legislative referitoare la jocurile de noroc au declanșat un val de dezbateri care demonstrează interesul opiniei publice pentru subiect. Nu-i vorbă, sunt unele locuri unde dezbaterile s-au desfășurat mai pragmatic, iar măsurile n-au întârziat să și apară. Da, pentru că problema este de o actualitate acută. Și aceasta, nu-i vorbă, dar și pentru că, se pare, sunt locuri unde spiritul de acțiune este mai dezvoltat. După cum știm, în multe orașe din România, centrele istorice au ajuns să fie dominate de săli de jocuri. În Arad, de exemplu, vezi păcănele la tot pasul. Dar nu mai vezi librării…

- Bulevardul principal din Arad este invadat de ciori. Cuiburi cât vezi cu ochii. Zgomot, mizerie, excremente, ramuri rupte – ca după război. Și nimeni nu face nimic. Orașul – sau cel puțin centrul - pare al lor, nu al nostru. Cum am ajuns aici? - Așa arată orașele când natura se mută în ele – cu sau fără invitație. Ciorile au descoperit că orașul e mai sigur decât câmpul, mai cald decât pădurea și mai bogat decât orice ecosistem natural. Aici nu le pândește uliul, nu le gonește vânătorul, nu le lipsește hrana. Aici sunt regine. - De fapt,…

Despre iertare și chipul lui Dumnezeu în noi - De câteva zile am dezbătut unele aspecte legate de iertare. Acum aș vrea să ne oprim asupra unuia pe care-l consider deopotrivă important și foarte sensibil: știu din Scriptură că Dumnezeu mă iartă pe loc, în clipa în care îmi mărturisesc greșeala și-mi exprim părerea de rău, Cum ar trebui să iert eu pe aproapele meu? La fel de repede? La fel de deplin? Sau pot să aștept până când mă liniștesc? - Întrebarea ta e firească. Nu ești singurul care are o problemă cu iertarea pe care trebuie s-o acorzi…

- Mă tulbură versetul acesta. „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du‑te și mustră‑l”. Mi se pare o cerință aproape imposibilă. Cum să merg eu, cel rănit, spre cel care a rănit? - Poate pentru că nu ești chemat să mergi cu puterea ta. Textul nu cere eroism, nici perfecțiune. Cere doar un pas. Un pas care nu vine din vindecare, ci din dorința de pace. - Dar eu nu sunt vindecat. Rana e încă vie. Dacă mă duc așa, nu fac decât să mut conflictul în curtea lui. - A merge nu înseamnă a merge vindecat. Vindecarea vine…

– Am auzit de curând pe cineva spunând că „iertarea e cea mai puternică rugăciune”. M-a pus pe gânduri. Chiar așa să fie? – Depinde cum o iei. Nu e o formulare biblică și nici o doctrină oficială. E mai degrabă o imagine, o metaforă care încearcă să surprindă ceva esențial. Dar merită să vedem ce adevăr ascunde. – Să fie, totuși, iertarea o rugăciune? – În sens strict, nu. Iertarea e o decizie, o alegere morală. Dar, în sens spiritual, poate deveni o formă de rugăciune atunci când o faci înaintea lui Dumnezeu, ca răspuns la porunca Lui printr-un…

Argument. Am decis să scriu acest articol determinat de faptul că spațiul public al Aradului, oricum nu cine știe ce liniștit și pașnic, este zguduit de mai multe zile de o știre pe care mulți se chinuie s-o transforme în scandal. Apoi, mi s-a părut că aceste manevre prea sunt dirijate în direcția demolării unui personaj care, și așa, are problemele lui: primarul Călin Bibarț. O spun foarte clar: nu-mi este simpatic Călin Bibarț. Face prea puțin, iar procentul de eroare în ceea ce face este, uneori, supărător. Aradul ar merita un primar cu viziune, cu știința lucrului în echipă,…

Există cărți care nu se citesc, ci se trăiesc. Cărți la care privești o vreme, fără să știi dacă și de ce ar trebui să le deschizi. Cărți care nu se așază cuminți pe noptieră, ci – după ce le citești, uneori chiar cu „noduri”, rămân undeva în tine, ca un ecou care nu vrea să se stingă. Romanul lui Eugen Blaj este una dintre aceste cărți. Nu te întâmpină cu promisiunea unei povești line, ci cu o tensiune care te prinde și te respinge în același timp. Care te zgâlțâie și tocmai de aceea, simți cum te contrariază de…