Punctual, niște de puncte de vedere

Ca orice om, citesc, și eu, presa locală. Și, ca orice om, îmi rezerv dreptul la opinie.

În cele ce urmează, mă voi rezuma la două.

Opinii, vreau să zic.

1) Ionel Bulbuc (PNL): „Monumentul Marii Uniri – bătaia de joc a PSD”

Dacă te mulțumești cu poza pe care o afișează în presa locală, omul ăsta pare să fie cumsecade. Are o alură de tip (cât de cât) responsabil, cu vocabularul limbii române acasă.

Nu-l știu personal, dar nici nu sunt curios de mai mult. De când l-au uns cu niște „foncții” prin partidul cu săgeata gălbejită tot rotindu-se în toate direcțiile, s-a trezit că este cazul să glăsuiască vrute și nevrute. N-ar fi fost nici o problem, dar uite ce perlă a scos, recent, pe gură: cică PSD-ul ar fi de vină în treaba cu Monumentul Unirii.

Nu, domnule Bulbuc, nu PSD-ul e – unicul  și principalul – vinovat, pentru că nu PSD-ul a vrut – numai de la el putere! – monumentul ăsta (luați-o cum vreți!).

Alții l-au „vrut” și se știu ei foarte bine care sunt. Apoi, acei care au zis că îl vor, ar trebui să vină, frumos, în fața arădenilor și să le spună de ce l-au vrut. Pentru că nu e sigur nici pentru ce s-au apucat ei să-l ridice și pe Vasile Goldiș acolo unde, și mai ales, așa cum l-au ridicat: o mostră de kitsch cum puține se mai află sub soare (n-o spun eu, o spun oameni cu adevărat îndreptățiți s-o spună)!

Dar, oare, cei care s-au apucat să se dea rotunzi cu monumentul, de ce nu au făcut nimic atunci când chestiunea a fost confiscată pur și simplu – scandalos și umilitor – de cei „de la Centru”? Că, vezi bine, nu pot ei, arădenii, să decidă ce fel de monument, cine și cum să-l ridice! (S-avem pardon, unde stă scris așa o enormitate și de ce n-au sărit „apărătorii” Aradului – non-profit sau de alte esențe, cum s-or fi aflat ei la acea vreme, că ar fi fost și niște instrumente juridice la îndemână!?).

Știu că a existat cel puțin un proiect adevărat, cel al marelui Ioan Tolan – s-a stins din viață și cu tristețea că arădenii n-au fost în stare să-i apere acest demers. Tot felul de șmecheri din comitete și comiții (mai mult sau mai puțin „universitare”) au tăcut estetic și au lăsat ca „Bucureștiul” să vină cu monstruozitatea pe care o vom suporta – dacă o fi să fie – s-o spunem pe șleau, numai și numai pentru că, în felul acesta, până la urmă, cheltuielile vor fi suportate, ghici de cine? De „București”… Altfel spus, „corifeii” comitetelor și comițiilor locale – se știu ei foarte bine! – vor rămâne cu smântâna-n buzunar și cu „gloria” la rever!

Apoi, ce să mai vorbim de atitudinea administrației locale?! De-a lungul anilor, de când durează comedia cu „șiretul” ăsta făcut, cică, taman în China – dacă și asta o fi adevărat sau nu – am putut vedea cum șefii – de toate „culorile” ai administrației locale au executat un penibil joc de gleznă, numai să nu trebuiască e clar!, să scoată vreun ban pentru ceea ce, culmea, au semnat că vor face, ca parte de contribuție la realizarea acestui monument, așa cum o fi el.

Să nu-mi spună nimeni că ei, „patrioții locali”, au făcut lucrul acesta mânați de cine știe idealuri înalte!

Îmi aduc aminte de un moment când, într-un anume cadru, unul din academicii responsabili cu vorbăria din jurul monumentului, a propus, nici mai mult, nici mai puțin, ca arădenii să pună de-o colectă pentru a plăti transportul „operei de artă” din China până la… Arad! Și asta după ce s-a dovedit că „artistul” încasase, bine merci, banii de transport, de la Ministerul Culturii!!

Dacă ar fi fost cu adevărat patrioți locali, ar fi spus încă din momentul zero că nu sunt de acord cu mizeria aceea, executată de „cel mai mare crescător de cai dintre sculptori și cel mai mare sculptor dintre crescătorii de cai” – îmi revendic paternitatea expresiei și știu de ce!

Dar nu, șefii administrației locale – ar fi prea puțin să-l numesc aici pe primar!, nu e el unicul care ar trebui să dea socoteală, cel puțin din punct de vedere moral – au avut în vedere cu totul alte socoteli iar lucrul acesta îi descalifică, depotrivă cu tot felul de președinți de comitete și comiții ce s-au lăfăit – și o fac și acum – prin mass media, în calitate de campioni ai cauzei Aradului ca oraș al Centenarului.

Și ce dacă acum, dau din colț în colț, că nu pot – sau nu știu – să facă mai mult!

Și, ca să nu uit, cine a condus, domnule Bulbuc, în ultimele trei – sau patru?! – mandate administrația locală? În nici un caz PSD și spun lucrul acesta, în primul rând cu gustul amar al celui care și-ar fi dorit ca, oricare i-ar fi fost culoarea politică, administrația locală să-și fi făcut datoria, elementară de altminteri, de a promova, și în această direcție, interesul legitim al locuitorilor Aradului.

Așa că, domnule Bulbuc, cred că ar fi mai potrivit să vă impuneți o binevenită autocenzură – cred că o puteți face, după cum vă văd -, și să căutați neghina acolo unde ea numai că nu strigă de cât de multă e!

2) Geanina Pistru (PNL): „Căprar confirmă: PSD nu vrea parcare subterană în Piața «Avram Iancu»”

Nu este adevărat! Nu PSD-ul nu vrea parcare subterană! Nu o vrea nimeni din cei ce gândesc sănătos în orașul acesta!

Nu o vor conducătorii auto, pentru că își dau seama că nu s-ar rezolva problema optimizării – despre asta e vorba, stimată doamnă Pistru – circulației pe Bulevardul Revoluției și mai ales în Piața „Avram Iancu“.

Nu o vor, în general, cetățenii de toate vârstele ai Aradului, pentru că sunt în stare să își dea seama că, lucru foarte grav, li s-ar mai arunca o grămadă de bani pe apa Sâmbetei, fără ca, în felul acesta, viața lor să dobândească, în mod palpabil și într-un timp rezonabil, un plus de calitate. Iar de cai verzi pe pereți li s-a acrit arădenilor, vă rog să mă credeți.

De altfel, sunt sigur că o știți și dumneavoastră. Ar fi trist să mă faceți să cred altceva.

Acuma că cei de la PSD pun, aiurea, tot felul de frâne, să fie clar, nici ei nu știu prea bine de ce o fac. În afară de dorința lor, nu prea isteață, de a se opune, cu tot dinadinsul, oricărei inițiative ce nu vine din curtea lor! Nu este în regulă nici așa: să zici că nu vrei nici asta, nici aia, numai pentru că nu ți-a venit ție ideea, mai întâi! Prostie de curtea grădiniței, chiar așa!

Eu cred că, în ce privește un oraș de mărimea Aradului, problemele ce privesc binele comunității și viața – mai bună și mai îndestulată – a cetățenilor, nu ar trebui să aibă, în nici un fel, vreo culoare politică.

Aici este vorba, pur și simplu, de interesul legitim de fiecare zi al cetățeanului iar când e vorba de așa ceva, puțin contează că ești liberal, conservator sau social democrat. Contează dacă ești gospodar, dacă poți fi onest și bine intenționat, dacă îți pasă că trăiești în acest loc și că, alături de toți ceilalți, subliniez, toți ceilalți, ai vrea – acum și aici – să o duci mai bine, să respiri un aer mai curat, să te bucuri de fiecare zi a vieții tale și să o faci împreună cu vecinii, cu prietenii, cu familia!

Până la urmă, asta ar trebui să fie scopul ultim al unui politician atașat de oamenii alături de care își trăiește zilele!

Cam asta ar fi de zis, doamna Pistru. Că vrem sau nu vrem parcare subterană.

Și, de-adevăratelea, fiți sigură, nu o vrem!

Mai mult, sunt sigur că, de ar fi să vă cercetați inima, cu sinceritate, nici dumneavoastră nu o vreți!

Silviu Rațiu

Aprilie, 2018

comentarii