Punct şi de la capăt. Uluială

Am urmărit, în emisiunile de sâmbătă şi duminică seară, luările de poziţie ale noilor titulari de scaune din Palatul Victoria fată de situaţia din judeţele Vrancea şi Buzău. Două  judeţe literalmente îngropate în zăpadă.

Silviu Rațiu

Sincer să fiu, nu am mai apucat să văd case îngropate în zăpadă cum am văzut zilele acestea în satele din partea aceea de ţară. Peisaj  absolut ireal! De parcă Polul Nord s-ar fi mutat în România.

Leneşilor! Pomanagiilor! Beţivilor!

Cam astea au fost cuvintele cu care i-au blagoslovit pe cei de acolo, atât premierul, cât şi proaspătul ministru de Interne.Care a ţinut să facă şi o precizare halucinantă: nu este treaba Armatei să participe la deszăpezirea drumurilor, a satelor, în cele din urmă a oamenilor! Iar primarii să facă bine să-şi scoată alegătorii la deszăpezire. De parcă nămeţii aceia de patru şi chiar cinci metri înălţime erau de curăţat cu lopeţile sau furcile unor săteni, cei mai mulţi dintre ei trecuţi de vârsta pensionării. În faţa unor astfel de reacţii, stau şi mă întreb, oare ce film au văzut domnii aceştia? Sunt sigur că noi, milioanele de români care am privit canalele de ştiri am văzut filmul dramei năprasnice a unor conaţionali de-ai noştrii, mulţi dintre ei ajunşi la o vârstă când numai de cuvinte ca cele şuierate de demnitarii ajunşi în fruntea bucatelor şi pe umerii lor, nu aveau nevoie.

După cum, sunt la fel de sigur, dumnealor nu au văzut nici „filmul” cu soldaţii americani care au sărit să ajute sinistraţii rămaşi fără adăpost în urma uraganului Katrina. Tot armată se cheamă că era şi aia. Şi tot loviţi de soartă erau şi cei pe care armata a sărit să-i ajute. Şi nici pe George W. Busch, nimeni altul decât preşedintele Statelor Unite ale Americii, cu aceeaşi ocazie, cu faţa încărcată de expresia unei dureri profunde şi a unei compasiuni sincere, încercând să-și consoleze cumva compatrioţii, sunt sigur că nici unul dintre ei nu l-au văzut.

Ei, demnitarii noştri proaspăt unşi în funcţii s-au trezit vorbind ca-n piaţă. Ca nişte ţaţe. Fără minte, fără ruşine şi fără pic de inimă! Ţaţa măcar le-ar fi dus oamenilor acelora o legătură de pătrunjel sau de mărar verde, mai ştiu eu, un pahar cu apă.

Ei, cei ce-şi iau salariile din impozitele plătite inclusiv de „leneşii” ăia, îngropaţi, fără voie, în zăpadă, ei nu!

comentarii