Ziarul electronic al arădenilor

Punct și de la capăt. Puțină logică n-ar strica!

Urmăresc cu atenție „ordinele militare” edictate de mai marii noștri de la București. Unul dintre cuvintele cheie al acestora este „protejarea persoanelor în vîrstă.” Cică măsurile au drept scop ca persoanele în vârstă să fie protejate în fața virusului.

Să vedem dacă e chiar așa.

Mai întâi, li se dă voie persoanelor în vârstă să iasă din casă între orele 11.00 – 13.00, „în jurul locuinței”, printre altele, ca să-și facă aprovizionarea.

În regulă, dar ce te faci, că tot la ora aceea, magazinele sunt aglomerate de persoane ce nu intră în categoria de vârstă pe care legea vrea, cică, să o protejeze? În devălmășie, la coadă, în fața rafturilor.

Și alte țări din jur au adoptat o măsură asemănătoare. Doar că, acolo, pe perioada când bătrânii au acces în magazine, nu mai intră și alte persoane, lucru asigurat de personalul respectivelor magazine, dar și de organe de ordine ale statului.

O altă observație: îi dai voie „bătrânului” să iasă, fără declarație, și seara, ca să-și plimbe animalul. Nu am nici câine, nici pisică, dar din ce am observat, patrupedele acestea au un „program” al lor, care, uneori, înseamnă mai mult de două ieșiri la „plimbare”. Ce vină au ele, sărăcele, dacă așa au fost învățate? Cum să le explici acum că au „voie” numai după programul dictat de alții?!

Încă una: se zice în „ordin” că putem să ne mișcăm numai „în apropierea locuinței”. Fie că mergi la cumpărături, fie că vrei să faci activități fizice individuale.

Păi dacă piața agroalimentară e ceva mai departe de casă, ce fac, nu mai merg, deși sunt în putere și mă protejez – singur – cu mijloace potrivite?! Sau, dacă unele produse le găsesc într-un magazin, dar pentru altele trebuie să merg în altă parte, ceva mai departe de casă, de ce să nu o pot face, dacă, repet, sunt capabil să o fac și, protejându-mă, nu pun în pericol nici pe alții?

Mai mult, am citit undeva o sugestie privind sus-zisa activitate fizică, în sensul că, potrivit cu legea, asta ar însemna să te învîrți în jurul blocului în care locuiești. Atât! Vă închipuiți ce înseamnă asta? Presupunând că doresc – și că am și condiția fizică necesară! – să fac „activitate fizică individuală” pe tot intervalul îngăduit de lege, își închipuie cineva ce-ar însemna să te învârți, de nebun, în jurul blocului?!

Sau, să înțeleg că, de fapt, nu se dorește că bătrânii să se poată bucura deplin de cele (numai) două ore cât au voie să-și părăsească locuința, chiar să o poată face și să se știe și proteja cum trebuie?!

Că, sub semn că-i protejăm de virus, facem tot ce se poate pentru ca să-i abonăm, „după”, la servicii de psihiatrie sau, și mai rău, să-i invităm să renunțe singuri la așa o viață…protejată?! În Italia se vorbește, deja, de dispariția unei întregi generații, atât de mulți vârstnici au plecat dintre noi de când cu virusul. Să înțeleg că și pe plaiuri mioritice…!?

Pot accepta că situația creată de agresiunea acestui virus a pus presiune pe autorități. Dar presiunea nu este numai pe ei, pentru Dumnezeu! Ea apasă în egală măsursă și pe umerii oamenilor, indiferent de vârstă, indiferent de locul unde-și trăiesc viața, indiferent de…. Afectați în mod direct de riscul contaminării suntem toți! Dar, să ne înțelegem, în fața unor nenorociri ca aceasta, toți suntem egali.

Sigur că da, urgența înseamnă că măsurile trebuie luate cât mai urgent, pentru a-și face cât mai rapid efectul. Virusul nu stă la coadă, așteptând să i se dea voie să-și facă de cap.

Toate acestea sunt adevărate și de primit. Numai că…

Numai că urgența nu scuză bâlbele, lipsa de consecvență, lipsa de logică a unora dintre decizii. Nu scuză distanța enormă care se cască între scopul declarat și realitate. După cum, nu scuză nici inerția pe care o manifestă decidenții, chiar dacă că li se demonstrează că unele din măsuri ar trebui corectate din mers! Ca să corespundă, cu adevărat, scopului pentru care au fost adoptate!

S-a demonstrat până acum că  să „protejezi” pe cineva, în felul în care ai decis inițial și realitate, există, de foarte multe ori, o distanță care face ca decizia să fie nereală sau, și mai rău, să dea naștere altor rele.

De ce, atunci, n-am încerca să gestionăm cu mai multă chibzuință, presiunea produsă de urgență? De ce să nu rămânem deschiși și să confruntăm realitatea cu calm și înțelepciune?

Să vă lipsească pentru asta ceva, domnilor?! Și dacă da, ce anume?!

Silviu Rațiu

P.S. În Piața Miorița, din Arad, la intrarea într-un mic magazin, am văzut cum negustorul a afișat o inscripție ce anunța cumpărătorii că între 11.00 și 13.00, persoanele în vîrstă „au prioritate”. El, comerciantul mărunt a știut ce e de făcut.

De ce o fi atât de greu acolo, la „centru”?

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.