Ziarul electronic al arădenilor

Punct și de la capăt. Din greșeală în greșeală…

Este limpede: Aradul este, de mai bine de două decenii, scena unui război. Care, dacă va continua, va distruge orașul. Și atât.

Nu-i vorbă, au existat, în istorie, situații în care un oraș a fost distrus până la temelii. Un singur exemplu și ar fi de ajuns: Dresda. Rasă de pe fața pământului de avioanele „eliberatorilor” americani.

Numai că, odată cu terminarea războiului, Dresda a fost reconstruită. Cu respectarea arhitecturii vechi, cu reconstituirea, pe cât posibil, a arhitecturii de dinainte de prăpăd. În așa fel încât astăzi, abia dacă se mai poate observa – în centrul vechi – vreo deosebire între ce a fost și ce este în prezent.

Cu Aradul, lucrurile nu stau așa.

Cum spuneam, orașul este scena unui război. Ce pare fără sfârșit.

Dus în mod nemilos și, uneori, fără scrupule. În numele unor ambiții și, mai rău, a unor interese obscure care put rău de tot a bani. Mulți bani. Din vorbe, suntem asigurați că ar fi vorba de tratamente de „regenerare”.

De care orașul nu a avut și nu are nevoie.

În același timp, centrul istoric – recunoscut la nivel internațional ca unul din ultimele bastioane compacte ale arhitecturii Secession (!) – este lăsat, în mod deliberat, pradă ruinei.

Chiar atât de mult să urască unii Aradul istoric?

Palatul Cultural l-au „făcut” doar pe jumătate. Colegiul Național „Elena Ghiba Birta“ – fațada – e ca vai de capul nostru. Nici Colegiul Național „Moise Nicoară“ nu se simte mai bine.

Acum a venit rândul Teatrului. Pe străzi adiacente Centrului, o mulțime de terenuri virane – clădiri cu personalitate, una cu pământul. Fațadele – o poveste care nu se mai termină.

Și războiul continuă.

Au dărâmat și continuă să dărâme cam tot ce se poate. Fără nici o teamă.

Așa și fosta fabrică Tricoul Roșu. Praf și pulbere. De ce?

O primă întrebare legitimă: cine a eliberat autorizația de demolare? Pentru că, fără ea nu s-ar fi putut mișca nici măcar un cui.

Iar dacă a fost eliberată, pentru ce anume scop s-a dat aprobare? Demolezi – demolezi, dar ce vei pune în loc? Încă de la început Primăria a știut ce vor să facă cei ce au cumpărat construcția și terenul.

Iar dacă au știut, ce rost a avut toată nebunia cu răscumpărarea terenului, cu amenajarea unui parc și alte baliverne?!

Nu în ultimul rând, având în vedere contextul arhitectonic al zonei cum se vor potrivi acolo niște blocuri cu zece etaje? Ce părere are despre acest aspect arhitectul șef al Aradului – cel care ar trebui să fie gardianul unui oraș unitar, armonios, plăcut vederii și plăcut – și sănătos – de locuit?!

Ce anume justifică amplasarea unor blocuri cu zece etaje într-o zonă care, și așa, este deja sufocată?

Cred că ar trebui să primim – amărâții de locuitori ai orașului, furnizori de voturi și abonați la înghițit bobârnace din toate părțile – niște răspunsuri.

Dar până când să mai așteptăm?

Silviu Rațiu

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.