Punct şi de la capăt. 3 – 0!

Acum trei săptămâni un astfel de titlu ar fi fost imposibil. Sau, pur şi simplu, nu ne-am fi gândit la aşa ceva. A venit însă gafa preşedintelui, care şi-a dat cu stângu-n dreptul şi iată că meciul pe care-l are de ani de zile cu ţara a luat o întorsătură dramatică.

Silviu Raţiu

Trăind încă sub influenţa acelui „I-am ciuruit” din noaptea realegerii, preşedintele jucător şi-a zis că jongleriile îi vor ţine la infinit şi l-a trântit „în careu” pe doctorul Raed Arafat, unul despre care, sunt sigur, în aroganţa lui fără margini,Traian Băsescu nu-şi închipuia că ar fi demn nici să-i şteargă bombeul. Uite însă că n-a fost să fie! Aşa se face că, la doar câteva zile, tabela de marcaj s-a modificat pentru prima dată. Doctorul Arafat a fost rechemat la minister şi tabela de marcaj arăta: Poporul – Băsescu – 1-0!

Nu cred că pe Traian Băsescu să-l fi trecut nici cel mai mic fior în acele momente. Controla – după cum îşi închipuia el – jocul „la mijlocul terenului” şi putea echilibra scorul fără mari eforturi. În plus, după cum l-am văzut de când a ajuns Întâiul Cârmaci, se ştie de-a temporizarea, de parcă ar fi luat ore! La particular! De la neuitatul Angelo Niculescu, antrenorul sub care naţionala de fotbal a României a început un drum glorios în arena mondială. Numai că ostilităţile s-au complicat pe zi ce trece, în vreme ce resursele preşedintelui se arătau a fi din ce în ce mai şubrede. Şi nu din pricina televiziunilor „mogulizate”, nici din cauza „unei anumite categorii a presei”, nici din partea „opoziţiei toxice” – ce perle nepreţuite ale unei mitocănii de partid şi de stat îmbrăcată din cap până-n picioare în portocaliu?!

Poporul, atâta cât era prin pieţe, dar şi cel care mocneşte pretutindeni – până departe, în Spania, Italia, dar şi Iordania şi chiar Statele Unite! – şi a cărui clocot interior nu se poate să nu-l simţi, oricât ai zice că eşti de bine păzit la Cotroceni sau dincolo, în Palatul Victoria, Poporul s-a dovedit de data asta că are o altă părere.

Aşa se face că luni, 23 ianuarie, scorul a devenit 2-0, atunci când echipa în portocaliu, căpitanul ei, pitit pe nici nu se ştie unde, au trebuit să facă un sacrificiu dureros: demiterea ministrului de Externe. Prin telefon (sau SMS cum spun unii), punându-i palma peste gură în vreme ce tocmai negocia, în calitatea sa oficială, cu nici nu mai are importanţă cine că oricine ar fi fost, tot ne-am făcut de râs! 2-0 şi lucrurile nu miroseau bine de loc.

Marţi, de la Cotroceni, a venit o încercare palidă de restabilire a echilibrului – mai – mai că-l aşteptam pe preşedinte să verse (iarăşi) nişte lacrimi, ca pe vremuri cu alt ratangiu licenţiat, dar mândrul cârmaci a reuşit să se stăpânească, mulţumindu-se să arunce niscai pietricele în direcţia Opoziţiei şi a presei, aşa cum îi este năravul.

Iar azi, miercuri 25 ianuarie, cu doar o zi înaintea unei sinistre aniversări, catastrofă. Poporul a mai marcat odată! E 3-0! Curtea Constituţională, cea pe care preşedintele o considera ca fiind brelocul legat cu-n lănţişor de aur la brăcinari, a lovit necruţător: nu vor fi comasate! Visul portocaliu de mătrăşire a alegerilor de anul acesta s-a năruit!

Scor de neprezentare! Asta e. Poporul versus preşedinte, 3-0, victorie prin forfait. La vremea când, copil fiind, băteam mingea pe o limbă de iarbă, în spatele stadionului de legendă UTA, când ajungea vreo echipă la 3-0, cealaltă trebuia să iasă de pe teren. ”Să vină alţii” – ziceau învingătorii, neluându-şi timp nici pentru cea mai mică sărbătoare a victoriei. Era pericol să se lase întunericul, să vină mama căruiva dintre noi, ori cine mai ştie ce alte pocinoage, iar noi voiam să jucăm cât mai mult. Asta e, ne place, nu ne place, show must go on!

Ce poţi spune acum altceva, la acest scor: Poporul versus Băsescu 3-0?! Să vină alţii. Învingătorul, ca-n totodeauna, rămâne pe teren. Iar când e vorba de Popor, poţi şti că El, Măria Sa, trebuie să rămână întotdeuna pe teren. Cu atât mai mult acum, când numai ce a câştigat cu scor de neprezentare! Şi pentru că, să fie clar, ”terenul” este al Lui!