În intreaga mea viaţă şi carieră am avut un respect deosebit pentru profesorii din facultate, aceşti oameni deosebiţi, care prin pregătirea şi competenţa lor profesională erau nişte exemple pentru noi studenţii, erau nişte „capacităţi intelectuale” pe care oricine îi putea lua ca exemplu atât înainte de 1989, cât şi după această dată.
Gheorghe Suciu
Nu degeaba îi puteai vedea la diferite simpozioane, colocvii, conferinţe naţionale sau internaţionale sau ca şefi de lucrări ori pe diferite proiecte. Prin competenţa lor profesională, aceste capacităţi intelectuale parcă te îndemnau să vrei să fii ca ei şi să vrei să urci cât mai sus pe scara valorilor societăţii. Atât în vremea aceea cât şi în prezent valoarea morală a unui OM se măsura tocmai prin modul în care acesta făcea ceeace spunea, prin concordaţa dintre vorbă şi faptă în toate situaţiile.
Îmi amintesc şi acum cu nostalgie şi cu „drag” de sesiunile de examen de la facultate, de cele trei sau patru zile înainte de examene când eram în stare să nu dormim numai să putem parcurge întreaga materie care ne era indicată pentru examenul respectiv. Şi ce bucuroşi eram când la ieşirea din sală radiam de bucurie pentru o notă mare pe care o primeam de la profesorul examinator.
Pe vremea aceea nu ţin minte să fi întâlnit vreun profesor universitar care spunea una şi făcea alta, aşa cum am putut vedea în ultimii ani la ex-premierul EMIL BOC care, cu toate că se lăuda că era profesor de drept constituţional, nu ţinea cont aproape de nici o lege sau hotărâre a Curţii Constituţionale. Ştia una şi bună, era bine sau rău, toată lumea trebuia să facă aşa cum gândea sau hotăra el sau preşedintele Băsescu. Chiar dacă i se demonstra că nu face bine nerespectând diferitele Hotărâri, nu ţinea cont de nimic şi tocmai de asta, atât ţara cât şi el a ajuns unde a ajuns. Bine că a plecat!
Mă bucur că nu l-am avut profesor la nici o facultate, pentru că ajungeam să am şi eu o aşa gândire. Mă bucur că toţii profesorii universitari prin „mâna cărora am trecut” nu erau aşa ci erau nişte capacităţi intelectuale demne de tot respectul. Mă bucur că sunt la ora actuală puţini profesori universitari care gândesc şi acţionează ca domnul EMIL BOC pentru care legea nu are nici o valoare, şi aceasta domnia sa a demonstrat-o de atâtea ori.
Stau de multe ori şi mă gândesc: „…Oare cum se mai prezintă acum, după ce nu mai este prim ministru, domnul BOC în faţa studenţilor cărora să le vorbească de legea care trebuie respectată şi nu comentată, despre legea care stă la baza oricărei activităţi intelectuale sau de concepţie, despre constituţia României şi rolul ei în bunul mers al societăţii etc”. Şi acest lucru tocmai în unul dintre cele mai mari şi mai bune centre universitare ale României, Clujul!
Răspunsul vă las pe d-voastră să-l găsiţi! Oricum trebuie să ai un mare tupeu ca să vorbeşti tinerei generaţii de studenţi despre ceva ce tu nu ai respectat şi ai demonstrat că vrei să respecţi indiferent de situaţie! Ce părere aveţi?
S-auzim numai de bine!
