Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Alte cuvinte cheie la români

O vorbă umblă-n târg, de nici nu ştii cum s-o iei:

„Ce faci?”

„Bine, mergem înainte…”

„Înainte zici?!”

„Păi da, că înainte era mai bine”.

Silviu Rațiu

Tăcerea grea care se lasă după ce vorbele îşi iau zborul nici nu ştii cum să o iei. Îţi muşti buza şi mergi mai departe. Nu pare să aibă importanţă dacă mergi înainte. De fapt, unde o fi, pentru noi, înainte?!

„Lasă-mă, să te las”

Falsa toleranţă, în numele lipsei cronice de chef. De orice. Aşa am ajuns: lipsiţi de chef pur şi simplu. Dar mai ales, lipsiţi de cheful de mai face ceva. Cu noi, cu viaţa noastră. ”Hai să cădem la pace şi să păstrăm un status quo despre care putem presupune că nu ne va face rău. Bine, e sigur că nu va face, că alminteri nu am fi ajuns în impas. Şi-apoi, binele să nu aştepţi să ţi-l facă cineva. Numai că, din câte se vede, ori nu am învăţat, ori am uitat lecţia, aspră, nimic de zis, a lui „Ajută-te singur!”. Iar dacă e să apucăm taurul de coarne, mai bine lasă. Lasă-mă, că şi eu te las. Şi ce dacă locul unde ne „lăsăm” unul pe celălalt e-ntunecos şi pute?!

„Schimbarea şefilor, bucuria proştilor”

Nu ştiu de unde vine vorba asta şi nici dacă e numai de prin partea locului. Nu de alta, dar şefi sunt peste tot, de schimbat se schimbă ei peste tot, dacă nu cumva sunt luaţi cu fulgi cu tot şi „duşi” direct unde să nu mai vadă multă vreme lumina cerului senin. Cert este că, în general, schimbarea câte unui şef nu are ca motiv prea marea dragoste a celor peste care a fost pus. De aici şi reacţia mulţimii atunci când „şeful” pleacă: o manifestare mai mult sau mai puţin exuberantă, căreia i-am putea spune, de ce nu, bucurie. Ce pot să observ în zilele acestea, de când cu plecarea „şefului” de paie şi a guvernului său, că românul s-a înţelepţit parcă. Să fie din pricina gerului care este în stare să-ţi îngheţe şi zâmbetul pe buze?!

Oricum o iau, observ că-n stradă e orice, numai bucurie nu prea. De aici concluzia: românii din stradă nu ştiu de vorba cu „bucuria…” ori că schimbarea asta nu-i de ajuns. Cine are urechi de auzit, să audă.

februarie 2012

By Actualități Arad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Știri similare

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.