La capătul meditației anterioare pe marginea discuției despre statuia baronului Neuman am promis că voi reveni.
O fac cât mai grabnic, pentru a oferi celor ce mă citesc – și nu numai – temeiuri pentru o discuție serioasă și responsabilă. Fac lucrul acesta motivat de dorința de a sugera că „dosarul Statuii” ar putea deschide perspective nebănuite pentru angrenarea opiniei publice într-o acțiune mai amplă, care să atingă – pe o scară mult mai largă – întreaga suflare a orașului, fie că suntem simpli locuitori, suporteri, fani ai unor idei generoase sau purtărori de cuvânt ai unor formațiuni politice, instituții administrative ș.a.m.d.
Ar putea fi prilejul coagulării unei adevărate comunități a arădenilor, cu un rol indiscutabil în viitorul acestui oraș.
În ultimă analiză, problema amplasării unui monument al unei personalități – simbol a Aradului – nu are voie să fie apanajul exclusiv al unui număr restrâns de persoane, fie ele animate de cele mai bune intenții. S-ar crea în felul acesta impresia că lucruri ce țin de istoria acestui oraș ar putea fi confiscate – chiar și cu bună credință – și rezolvate într-un mod partizan, ceea ce nu ar face decât să divizeze și mai mult locuitorii Aradului.
Cine să-și dorească așa ceva? Eu sunt sigur că nimeni nu ar putea face așa ceva având conștiința împăcată.
Revenind la problema statuii, am formulat mai jos câteva întrebări pe care, la o adică, le-aș adresa unora din cei care s-au implicat, într-un fel sau altul, în această tevatură nedorită. Desigur, întrebări ar mai fi, dar pentru început ar fi bine să aflăm răspuns măcar la acestea.
Susțin că opinia publică merită răspunsuri sincere, complete, documentate și cât mai grabnice. Până ce greșeala care, deja, a fost comisă, nu va fi urmată de altele, cu consecințe nebănuite, în nici un caz pozitive pentru oraș, pentru imaginea lui, dar și pentru stima de sine a tuturor arădenilor.
– când a fost semnat contractul pentru realizarea statuii? Care au fost condițiile contractului: destinație, material, mod de realizare, amplasament etc?
– Care a fost termenul de realizare a statuii? Dar cel pentru amplasarea ei?
– Care a fost termenul de inaugurare festivă – dacă s-a avut în vedere o asemenea manifestare?
– Raportat la cele de mai sus, dacă a existat un moment când s-a definitivat problema amplasării statuii și cine a participat la acea întrunire? Au fost invitați și suporterii? Cine altcineva a mai participat? Care a fost rezultatul întâlnirii?
– În actualele condiții și văzând politizarea problemei prin intervenția USR Arad, nu cumva stabilirea amplasamentului statuii ar trebui să fie decisă într-un FOR LEGITIM în care să aibă loc TOATE PĂRȚILE INTERESATE și ÎNDREPTĂȚITE – prin reprezentanți autentici?
În sensul acesta, nu cumva ar fi necesară o dezbatere publică, precedată de consultarea unor specialiști în domeniu – arhitecți urbaniști, artiști plastici, critici de artă ș.a.?
Am așternut pe hârtie aceste întrebări și le încredințez lecturii publice convins că demersurile ce vor urma – sub condiția să fie făcute cu onestitate și din dorința de a găsi soluții reale care să ne ajute să mergem înainte, vor naște răspunsuri pozitive. Și nu numai în acest caz.
Cred că ne suntem datori, unii altora, măcar cu atâta: să nu mai lăsam rezolvarea problemelor care interesează viața noastră de fiecare zi pe seama altora – oricine ar fi ei – fără a ne implica și fără a ne face responsabili pentru fiecare decizie pe care o vom lua.
Numai așa vom deveni o comunitate în adevăratul sens al cuvântului, oameni cărora să le pese nu numai de destinul lor privat sau de grup/club/asociație etc, ci de existența împlinită a tuturor celor cu care împărțim, vremelnic, acest loc binecuvântat.
Înainte de a încheia aș mai spune doar atât: ce bine ar fi ca, înainte de a-i lăsa pe politicieni – mă gândesc la cei din CLM și compania – să tranșeze cu un vot politic o problemă mult prea importantă pentru toți arădenii și care, nerezolvată cum trebuie ar adânci și mai mult prăpastia care se cască pe zi ce trece între noi, să declanșăm o dezbatere civilizată, rațională, lucidă și în termenii respectului reciproc, care să ofere o soluție acceptată de toți sau măcar de cei mai mulți dintre noi.
Și care să întărească bunul renume al Aradului ca oraș european, ca o adevărată Mică Vienă.
Invitația este lansată, merită să profităm de ea.
Silviu Rațiu
