Ziarul electronic al arădenilor

Ochiul de verde redivivus: În pas cu tehnologia

Clasa politică din România poate fi acuzată de foarte multe lucruri, cele mi multe regăsindu-se cu prisosinţă pe pancartele de toate felurile şi dimensiunile afişate, zilele acestea, în pieţele publice de pe tot cuprinsul ţării.

Ba că e coruptă, ba că o neputincioasă, ba că e surdă la glasul poporului şi aşa mai departe. Multe din acuze par să fie întemeiate şi ar trebui să le dea de gândit “stimabililor”, de orice parte a tablei de joc s-ar afla. Un lucru este, în mod indubitabil, cert: clasa politică, mai exact liderii partidului de guvernământ, nu pot fi acuzaţi că nu ar fi receptivi la tehnologia de ultimă oră (mă rog, aproape de ultimă oră) şi că nu ar şti să apeleze la ea în interesul ţării. Să luăm, de pildă, gestul premierului Boc de luni, când a anunţat, în plină şedinţă a Parlamentului, că numai ce l-a demis, în direct, pe Teodor Baconschi din funcţia de ministru de Externe. Telefonic. Prin SMS, spun gurile rele. Ca să vezi: ordin de demitere transmis prin SMS. Sau prin telefon, cum doriţi. Ca şi cum ţi-ai anunţa consoarta, prin telefon, că vei întârzia la cină, să lase mâncarea în cuptor. Sau, ca şi cum i-ai zice şefului, la telefon, că te-a lăsat maşina în drum şi că întârzii la şedinţă.

Cam aşa şi cu anunţul premierului. ”Tocmai ce l-am tras pe linie moartă pe cine credeţi, pe cel care, în calitate de ministru de Externe, numai ce stătea la masă şi negocia cu nişte fraieri, presupun, în interesul României”. Că nu s-o fi dus domnul Baconschi de capul lui până la Bruxelles aşa, că nu avea ce face pe-acasă. Extraordinar!

Extraordinar modul cum a procedat domnul Boc. Dacă o fi făcut el treaba asta sau iar a luat-o pe cocoaşa lui, “telefonul” fiind dat de altcineva, prietenii ştiu… de cine. Dar, şi mai extraordinar este semnalul pe care, prin manevra de care vorbim îl transmite despre România în cele patru zări. Nu-i aşa, de câteva zile liderii – de toate calibrele – din PDL şi-au adus aminte de importanţa, printre altele, a imaginii României peste hotare. Precum că manifestaţiile de protest şi declaraţiile liderilor Opoziţiei ar afecta imaginea ţării în lume. Că nu ar fi bine nici să avem anticipate, nici să plece unul şi altul, nici nimic, în numele stabilităţii şi al… imaginii ţărişoarei pe care ei o iubesc atât de mult. Bravos, îmi zic şi mai-mai că subscriu: la cât de şifonaţi suntem pe toate meridianele, parcă nu ne-ar mai trebui şi criza asta politică.

La care, ce să vezi, vine anunţul ditamai premierului, făcut în faţa unui întreg Parlament – care Parlament ar cam trebui să fie privit şi recunoscut, de toată lumea! – ca forul suprem al naţiunii, inclusiv purtătorul cel mai autorizat al imaginii ţării aici şi oriunde în lume – şi se dă de veste la toată suflarea că un ministru, şi nu oricare, tocmai ministrul de Externe, numai ce a fost demis. Pe nepusă masă şi fără nici un avertisment. Şi, ca tortul să aibă şi nelipsita cireaşă, demiterea i-a fost comunicată sus-zisului ministru în toiul unor negocieri pe care acesta le purta în calitatea din care tocmai ce fusese demis.

Imaginaţi-vă un dialog de genul. ”Şi, cum vă spuneam – ăsta fiind ministrul Baconschi – România este interesată în cel mai înalt grad de… (sună telefonul)… vă rog să mă scuzaţi…, alo? cu cine vorbesc, aha domnul prim-ministru, vă ascult…”. La capătul celălalt al firului, o voce stinsă sau cum vreţi dumneavoastră: ”Alo, domnule Baconschi, (sau Teo, cum vă place), fii atent, vreau să-ţi dau o veste, ai grijă ce faci că eşti băiat deştept, mă înţelegi, vezi, nu mi-o lua în nume de rău, dar trebuie să ştii că nu mai eşti ministru de Externe. Hai să trăieşti, io trebuie să închid că ştii, e austeritate şi roamingul e scump vere…”.

Cu faţa căzută, mă gândesc că măcar atâta reacţie putem pretinde din partea unui fin cum e domnul Baconschi, ministrul aşează telefonul pe masă, îşi drege glasul şi articulează încercând să pară natural: ”Domnilor, vă propun să luăm o pauză de cafea. Cam cât să dureze? Mi-e greu să vă răspund. Cât o fi făcând cursa TAROM de la Bucureşti până aici?…”.

Ce ţi-e şi cu tehnologia asta?! Zău aşa.

Geo R. Gică

comentarii

2 Comments

  • un fan

    interesant mod de-a descrie firul narativ al realitatii in cauza. Am si eu o intrebare pentru dvs: De ce faceti aceste comentarii acre pentru unii din umbra? Va e frica ca ar deranja pe cineva? Sau mai bine zis acel “deranjat” va are cu ceva la mana ?

  • ochiul de verde

    Intai,nu am intentionat sa fie “comentarii acre”.Apoi,metoda pseudonimului nu este straina in peisajul jurnalistic si literar (sa scuzati pretentia de a ma incadra in acest univers).
    In al treileaa rind,va pot spune ca nu am nici o teama ca m-ar putea avea cineva la mina,cu atit mai putin domnul BAconschi,in cazul acestui articol.
    Oricum,va multumesc pentru atentia cu care ma urmariti si va doresc toate cele bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.