Ochiul de verde: Fişa postului

„- Lasă domne’, nu vezi că ăsta a făcut atâtea…!?”

„- Şi ce a făcut, mă rog dumitale?”

„- Păi uite, dumneata nu vezi? Să nu spui că nu vezi! Vlaicu, acuma Calea Romanilor, prin cartiere, Faleza Sud, să vezi ce e pe acolo, fel de fel de alte chestii, nici nu le mai ştiu…

Tot ce nu au făcut ăilalţi. Sau te pomeneşti că nici nu-ţi place!”.

Nu-i vorbă dacă-mi place sau nu. Treaba cu plăcutul e, oricum, o chestie de gust şi n-o s-o ducem la capăt cu asta.

Unora chiar că nu le place, dar ce folos? Uite, cei din Gai zic că nu le prea place treaba cu canalizarea, că ei nu ar mai avea nevoie de ea. Şi, ce folos? Că le-o vâră pe gât. Că vor, că nu… (Un prieten, jurist, îmi zicea că nu ar prea fi pe lege, dar cui îi pasă? Dacă el şi-ai lui vor…).

Problema mea e alta. Că vorba aia, de văzut n-ai cum să zici că nu ai văzut că s-a făcut,  dacă s-a făcut de-adevăratelea. Şi, ca să fim cinstiţi, nimeni nu poate zice că nu s-ar fi făcut. Mai ales faţă de ceilalţi, care au avut, şi ei, atâtea de făcut.

Chestia e că el, omul din fruntea Primăriei, pentru asta e acolo. Pentru asta a fost ales de poporul alegător. Mulţi, puţini, ce mai contează.

A candidat, iar când a fost în campanie, adu-ţi aminte, asta ne-a zis: că o să facă!

Ne aducem aminte cu toţii: şi cei ce au pus ştampila pe el şi ceilalţi. Apoi, în seara când s-a ales, tot asta ne-a promis: că o să facă! Ce-i drept, unii nu l-au auzit de-atâtea pocnitori şi petarde, dar el asta a zis atunci: Voi face!

Şi-acum e acum.

Oameni buni, dar asta e „fişa postului” de primar: să facă! Să facă atât cât a promis. Cel puţin.

Adică să se ţină de cuvânt. Şi să-şi facă datoria, cum ar veni. Că ceea ce e trecut în fişa postului, aia e normalul. E minimul obligaţiilor pe care şi le asumă cineva atunci când acceptă o slujbă, oricare ar fi ea.

Iar funcţia de primar e tot o slujbă.

Cui îi pasă că cei dinaintea lui nu au făcut nimic. Ei sunt istorie. Sau poate nici atât. Ei au pierdut la vot tocmai din pricina asta: că nu au făcut. Nimic, sau măcar atât cât au promis. Ce şi cât scria în fişa postului. Standardul!

Şi-atunci, fraţilor, de ce zic unii că lui, pentru că „a făcut”, ar trebui să i se ridice statuie? Şi de ce, uneori, pare că el însuşi ar vrea să ne sugereze asta!? Că i s-ar cuveni.

Ce-ar fi dacă pentru toţi cei care-şi fac, pur şi simplu, datoria, s-ar comanda câte un soclu?!

Vatmanul, şoferul de autobuz sau cel de pe salvare, pompierul, moaşa, chirurgul, profesorul sau, uite, femeia de serviciu, oameni care fac, fiecare, ce şi cât scrie în fişa postului lor.

„-Nu înţelegi, el a făcut, totuşi, ceva!”

Ei da, şi pentru că el a făcut „totuşi” ceva, chiar dacă n-a făcut nimic ce nu era obligaţia lui să facă, atunci să-i facem un monument!

„Monumentul dedicat celui care a făcut ce şi cât scria în fişa postului său”.

Aferim!

Geo R. Gică

comentarii