Primarul nostru ne tot freacă sub nas „exemplul” oraşului Ulm. Departe, în Germania, acest oraş nu ne spune nimic. În afară de sclipiciurile pe care ni le tot aruncă în faţă edilul şef şi câţiva băieţi plătiţi (sau nu) să-i ţină isonul.
Că, vezi Doamne, Ulmul ar fi ăl mai prima în ce priveşte urbanismul. Şi modernizarea. Şi traficul urban renăscut. Şi reaşezat pe te miri ce criterii.
Câţi arădeni aţi fost să vizitați Ulmul în ultimul secol, fraţilor?
O sută? O mie? Zece mii?
Nu cred.
Şi-atunci, de ce Ulm, fraţilor, de ce?
De ce nu, să zicem, Sibiu? Că e tot neamţ primarul. Şi trăiesc destui nemţi şi acolo. Unii dintre ei reîntorşi după ani şi ani petrecuţi în… Germania. Acolo unde e şi Ulmul. Adicătelea, au lăsat Ulmul pentru… Sibiu. Ca să vezi!
Au revenit pentru că, se pare, Sibiul e mai atrăgător. Pentru că la Sibiu e mai bine! De aia.
Nu trebuie să facem decât vreo 300 de kilometri. Lucru absolut posibil chiar şi în condiţia că drumul până acolo e aşa cum e. Made in România. Vreau să zic că ajungi destul de repede la Sibiu. Mult mai repede decât la Ulm. Şi nu-ţi trebuie nici paşaport!
Oare edilul nostru şef şi echipa lui de zgomote or fi fost de curând prin Sibiu? Că la Ulm am înteles că se tot duc. Prietenii or fi ştiind de ce.
Dacă n-a fost, am să-i spun că, de exemplu, la ora asta, la Sibiu e în plină desfăşurare un Festival internaţional de teatru care figurează pe ditamai agenda turismului cultural din Europa.
Că s-a auzit despre manifestare şi peste mări şi oceane. De mai mulţi ani! Şi care festival atrage lume şi popor din toate colţurile Europei. Şi nu numai. Auzi că anul acesta ar fi venit şi din Japonia!
Lume bună, turişti, bani. Bani pe care toţi aceştia îi lasă în Sibiu. Lume care, mergând acasă la ei, nu uită să marcheze pe hartă locul unde au fost: Sibiu, România. „De revăzut” şi încă des – scriu oamenii pe memory stickul înfipt cu pioneza în harta de acasă.
Autorităţile arădene se lamenteză că Aradul e doar o „destinaţie de tranzit turistic”. Deci, că nu „stă” nimeni în Arad, ca turist, mai mult de câteva ore, cel mult.
Şi pentru ce, mă rog, ar sta?
Ei da, pentru ce ar merita să stea un turist mai mult de, să zicem, o zi, în Arad?
M-aş bucura dacă mi s-ar da câteva motive. Căci nici eu, şi nici alţii pe care i-am chestionat, nu am prea găsit. Lista rămâne deschisă.
Dar că veni vorba, ce-aţi zice, domnilor edili – portocalii şi de alte culori – de o vizită la Sibiu?! Una de documentare. Parcă aşa i se zice. Că deh, nu-i ruşine să nu ştii dacă ai decenţa s-o recunoşti şi să accepţi să fii ajutat.
Iar pentru început, ar fi bine şi atât. Să nu vorbim că nu-i nici cine ştie ce scump. La ce maşini aveţi, un plin de benzină.
Să nu uitaţi, însă, să luaţi creion şi un carnet de notiţe…
Să auzim de bine!
Geo R. Gică
