Serviciul divin programat la Biserica Baptistă Golgota – Bujac în după amiaza de 25 martie 2018 a oferit o noua dovadă că, atunci când există iubire autentică și înțelegere superioară a ceea ce înseamnă închinarea în fața unui Dumnezeu care ne deschide, deopotrivă, inima, sufletul, dar și mintea, se pot întâmpla lucruri cu adevărat speciale.
Cei ce și-au luat timp – și au fost, Slavă Domnului, destui – să viziteze Biserica din Bujac, au fost întâmpinați de afișul unei manifestări aparte, ce a ieșit din tiparul obișnuit al serviciilor divine ce umplu duminicile credincioșilor ce se închină în acest loc binecuvântat.
Am fost invitați la un concert intitulat „Istoria muzicii sacre în 10+ melodii” susținut de Corul „Eutherpe” al Colegiului Național de Arte „Sabin Drăgoi” din Arad.
Ideea acestui concert sui-generis este cu atât mai inspirată cu cât a fost programat în preajma Sărbătoririi Paștelui creștin. Un moment numai bun pentru a ne reculege odată în plus, pregătindu-ne, și în felul acesta, inimile și mintea pentru a putea cuprinde cum se cuvine adevărata dimensiune a acestei sărbători.
Ni s-a oferit șansa de a face o frumoasă și educativă călătorie spirituală, de a-L contempla pe Dumnezeu din perspectiva unui limbaj pe care El Însuși ni l-a pus la dispoziție și ne-a îndemnat să ni-l facem mesager al sufletului: Muzica.
Închipuind un itinerar jalonat de popasuri scurte dar relevante în marile epoci ce au luminat evoluția artei și culturii universale, începând din zorii Renașterii, selecția prezentată s-a dorit o incursiune într-un univers muzical variat și ilustrativ.
Remarc grija și inspirația cu care au fost selectate lucrări reprezentative pentru fiecare epocă, armonizate cu intenția ce a călăuzit construcția ideatică a concertului: cum se reflectă sacrul, până la urmă Dumnezeu, în armonia măiastră a sunetelor așternute în partituri.
De asemenea, selecția lucrărilor a avut în vedere în mod judicios și nivelul – suprinzător de elevat – al pregătirii vocale a celor mai mulți din cei ce au alcătuit un cor, în general omogen, capabil să ofere intepretări sensibile și percutante. Subliniez maturitatea cu care au fost susținute partiturile solistice, vocile celor cărora li s-au încredințat aceste sarcini vădind un potențial incontestabil. Le amintesc cu plăcere pe Daniela Mircea și pe Daiana Sofia, voci frumoase, promițătoare, dublate de prezențe scenice dezinvolte.
Nu-l voi putea uita pe, de acum consacratul Nelu Moț jr. – fiul nu mai puțin celebrului în lumea neoprotestantă Nelu Moț – a cărui prestație a însemnat, și de această dată, o performanță de clasă, în interpretarea unei partituri de mare dificultate – „Missa Creola”, aparținând copozitorului argentian Ariel Ramirez.
Prestația lui Nelu Moț ne face să ne dorim întâlniri mai numeroase și mai consistente cu acest interpret ce depășește cu mult, prin talent, sensibilitate și sinceră dăruire, granițele României.
A fost și reușita profesoarei Cristina Cameniță, cea care a dirijat corul transmițându-ne o înțelegere profundă a pieselor alese – unele din ele de reală dificultate – cu o exprimare sobră, atentă și expresivă ce vădește o foarte bună stăpânire a mijloacelor de expresie specifice acestei arte, adeseori neînțelese, care este arta dirijatului. Am mai notat și aportul altor două profesoare care, cu entuziasm și elegantă modestie, au asigurat mai multă siguranță ansamblului, în momentele mai delicate ale unora din partituri – transpunerea muzicală a Psalmului 23, scrisă de Feanz Schubert sau „Jesu Meine Freude”, de J.S. Bach.
Tânărul Filip Sebeșan s-a dovedit un foarte atent însoțitor al coriștilor, asigurând un acompaniament pe alocuri rafinat dar mai ales exact și coordonat cu efortul de ansamblu. Programul a fost moderat, cu eleganță și stil, de profesoara Adina Gabor, prezentatoarea făcând referiri documentate și pertinente la contextul istoric, la conexiunile ce au legat, peste veacuri, eforturi artistice dintre cele mai diverse, dar și la interesante detalii biografice ale compozitorilor din a căror creație a fost alcătuit repertoriul.
La final, Corul „Eutherpe” a punctat spectaculos și la capitolul „impresie artistică”, dând glas unui hit al atât de regretatului cantautor Leonard Cohen, care a lăsat posterității una din cele mai frumoase închinări în fața Dumnezeului Celui prea înalt. A fost un „Hallelujah” prezentat, mai întâi, prin mai multe intervenții solistice una mai frumoasă ca cealaltă, pentru ca finalul să reunească vocile tuturor coriștilor într-un mesaj de dragoste și reverență închinat Domnului și Mântuitorului Isus Christos.
Iar dacă la aceasta mai adăugăm – și se cuvine să o facem – mesajul documentat și perfect articulat pe Scriptură – al pastorului Vasi Duma, rostit cu patos și smerită admirație pentru Dumnezeu, vom putea spune că am avut parte de o seară absolut binecuvântată.
Silviu Rațiu
Martie, 2018
