Dragi prieteni,
A fost să fie un an 2011 în care am avut parte de bune şi rele, aşa cum, probabil, au fost şi cei de dinaintea lui. Mai mult sau mai puţin.
În ce ne priveşte, eu cred că nu prea avem de ce ne plânge dacă e să privim cum au trăit alţii acelaşi an, cum le va rămâne lor în memorie: războaie, furii ale naturii dezlănţuite peste noapte, persecuţii, revolte sângeroase, molime şi câte şi mai câte. De aceea, sper că, noi, românii, am găsit suficient timp să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru cât ne-a binecuvântat şi câtă dragoste a revărsat peste noi. Dacă şi pentru simplu fapt că am adăugat un an la şirul celor ce ne sunt îngăduiţi şi tot se cheamă că avem pentru ce să-i mulţumim! Iar dacă şi-n anul ce trece am avut un acoperiş deasupra capului şi-o bucată de pâine pe masă, mulţumirea ar trebui să fie şi mai mare.
Acum, că-l trimitem la arhivă se cuvine să lăsăm de o parte supărări, necazuri, certuri de cuvinte, să trecem şi peste greşelile cu care alţii ne-au pricinuit şi să tragem învăţăminte din cele cu care noi am supărat pe cei din jurul nostru, să lăsăm de o parte luptele de partide – oricare ar fi ele şi ori încotro ne-ar arăta că e direcţia bună. Să avem înţelepciunea să nu judecăm prea aspru şi să nu ocărâm, măcar pentru o noapte nici soarta, nici pe cei care, poate, ar fi putut face mai mult şi, mai ales, mai bine, nici pe cei care ne-au greşit cu vorba sau cu fapta (măcar şi noi cât vom fi greşit celor din jurul nostru?!). E nevoie, cred, ca măcar o dată pe an să ne acordăm privilegiul de a ierta şi de a fi iertaţi de cei alături de care ne desenăm viaţa într-o istorie nescrisă a clipei.
Au trecut toate, slavă lui Dumnezeu! Mai e puţină vreme şi ne vom întâlni cu Anul Nou! Îl vom primi în prag, cu bucurie? Ne vom ascunde undeva de teamă că, aşa cum spun unii, va fi “ultimul”, ori vom încerca să-l mai ţinem în uşă, dar – dacă îl putem da la schimb cu unul mai bun !?
Ce ne rezervă anul ce vine? Ce ne aduce el? Cine să ştie?
Şi chiar de am şti, am putea influenţa, măcar şi cu o umbră, ceea ce Dumnezeu ne-a pregătit?! Desigur, nu sunt fatalist şi nu-mi pot imagina că n-am avea nimic de adăugat unui iluzoriu zapis pe care au fost aştenute deja toate virgulele şi punctele de suspensie din povestea vieţii noastre. La urma urmei ne rămâne întotdeauna alegerea, Creatorul ne-a garantat acest drept încă din prima zi! Iar dacă e aşa, ce ne rămâne de făcut, ce-ar fi de ales pentru ca anul nou să arate, chiar de la început, mai bun?! Mai întâi socot că va trebui să credem cu putere că Domnul, care ne iubeşte, va fi bun cu noi şi-n 2012! Şi că ne va purta de grijă, aşa cum a făcut-o şi până acum. Apoi, să nu ne pierdem nădejdea că El va fi în continuare sursa şi cauza tuturor binecuvântărilor, împlinirilor şi bucuriilor noastre. Nimeni altul decât El! Că Harul Lui va fi cu noi în permanenţă, de dimineaţa până seara, încălzindu-ne inimile, luminându-ne mintea, călăuzindu-ne gândul şi îmbogăţindu-ne, iarăşi şi iarăşi, sufletul. Nu în ultimul rând, ne mai rămâne ceva de făcut. Lucrul cel mai important: să avem şi să dăruim DRAGOSTE.
Dragoste pentru Domnul , dragoste pentru aproapele. De oriunde ar fi el, oricum se va scriind numele lui, orice ar putea să ne dea sau să facă pentru noi. Chiar şi atunci când vom fi ştiind că nu are nimic ce să ne dea! Într-una din Evanghelii citim că Domnul ne îndeamnă ca tot ceea ce facem să fie făcut cu dragoste. Aşa să fie şi-n 2012!
La mulţi ani fericiţi tuturor!
Cu dragoste şi preţuire,
Silviu Raţiu
