La cât de tineri sunt, te-ai aştepta să fie puternici. Şi să-şi asume riscuri. Aşa e tinereţea: impetuoasă şi de neoprit! Chiar nesăbuită uneori, dar măturând totul în cale cu entuziasmul!
Silviu Raţiu
Apoi, te-ai mai aştepta ca, tineri fiind, să ştie că, la vârsta asta nu ai cum să le ştii pe toate. Pur şi simplu! Nu ai cum! Şi să aibă bunul simţ de a întreba! Nu neapărat pe cei bătrâni. Oricum, la vremea asta în România, bătrânii nu se prea „poartă”. E demodat! Bun, să nu-i întrebe pe cei bătrâni dar, măcar, să-i întrebe pe cei care, prin pregătire, expertiză şi alte cele, au ajuns să ştie mai mult. Mai mult decât ei, cei doi lideri ai USL, căci despre ei vorbesc în rândurile de faţă. Să facă bine şi să aplece urechea la unii care le-ar putea spune nişte lucruri de care, sunt sigur, au nevoie. Ca de aer! Asta dacă vor să facă ceva anul viitor, când – se pare – vom avea alegeri. Şi când, zic ei, vor modifica în mod radical componenţa Parlamentului. Şi vor intra la guvernare – mai zic ei.
Ei bine, vreau să spun că eu unul mă îndoiesc. Şi că vor câştiga alegerile şi, cu atât mai mult, că vor intra la guvernare. Pur şi simplu nu iese socoteală! Dar uite că ei, fie că nu vor în străfundul inimioarei lor, fie că nu îşi dau seama că nu au cum. Pur şi simplu! Şi asta pentru un motiv cât se poate de simplu: jocul lor e unul slab. Deşi par să aibă cărţi bune şi să le şi surâdă norocul, ei nu vor sau nu ştiu să-şi „joace mâna”. Iar dacă mă întrebaţi pe mine, ei nu ştiu cum să îşi joace cărţile. Pentru că ei doi, tineri nimic de zis, dar atât şi nimic mai mult, o ştiu pe a lor: la cacealma că asta ştie orice începător. Ori unul care nu a mai „citit” nimic după ce i-a pus cineva cărţile în mână şi i-a explicat regulile. Şi ce dacă e să cazi de pe cal? Măcar nu cazi de prea de sus! E bună şi cacialmaua la o adică… Căci, deh, şi ea înseamnă – nimic de zis – câştig. Dar câştigul ăsta e mic, potul e, de obicei, nesemnificativ. Aproape că ai putea zice că nici măcar nu merită să stai la masă pentru un pot atât de mic.
O să mă întrebaţi: ce vrea să însemne asta?
Simplu: s-ar putea – atenţie, zic „s-ar putea”! – ca USL să câştige alegerile pentru Parlament în 2012. Dar, va fi o victorie fără glorie pentru că: 1) nu vor putea face o majoritate care să le garanteze o guvernare efectivă, puternică, incontestabilă, şi, decurgînd din asta, 2), nu vor putea forma guvernul. Nu-l vor putea obliga pe preşedinte să le dea cheile de la Palatul Victoria. Sau, chiar de ar reuşi să le obţină, nu o să prea aibă ce face cu ele. Vor fi, mai mereu, cu spatele descoperit iar adversarul, vezi bine, nu va fi unul oarecare. Altfel spun, se va chema că au izbîndit dar n-au dobândit!
Să fim de acord, o majoritate de 51% nu înseamnă, azi, aproape nimic, câtă vreme e clar, pentru a reurni căruţa, va fi nevoie de legi profunde pentru adoptarea cărora va fi nevoie, mai mereu, de majoritatea „calificată” de două treimi. Iar ei, drăguţii, nu o vor face! După cum joacă la ora aceasta, nu au cum să o facă. Şi nici „cărţile” nu par să le mai intre cum s-ar aştepta. Şi cum ar avea nevoie. Şi într-un caz şi-n altul, treaba e că nu mai au timp. Asta e!
Cît despre ce şi cum ar fi să fie şi ce ar trebui să facă – sau să nu facă -, data viitoare… Pînă atunci, să auzim numai de bine! Şi la mulţi ani!
LA MULTI ANI !