Dialog să fie, dar să ştim şi noi…

PDL invită ţara la dialog. Au descoperit cuvântul în dicţionar, au auzit că ar însemna ceva de genul doi oameni stau faţă în faţă şi vorbesc. Sau, mă rog, ar trebui să vorbească. Pe rând, amândoi deodată fie, dar să se facă înţeleşi.

Silviu Raţiu

Intenţia Puterii pare a fi în regulă. Fără doar şi poate o societate normală se construieşte pe baza şi prin dialog. Ceea ce scapă Puterii portocalii este următorul lucru: nu mai au cu cine dialoga! Simplu.

Să ne aducem aminte: în noaptea când a aflat că a redevenit preşedinte, Traian Băsescu a rostit celebra frază: „I-am ciuruit!”. Pe cine să fi ciuruit? Pe cei care nu l-au votat, peste cinci milioane de români? Pe cei care nici nu s-au prezentat la vot arătând prin asta că nu-l vor nici pe el, nici pe celălalt, alte câteva milioane? Opoziţia instituţională? Ce importanţă are? Important e că i-a „ciuruit”. Iar acum nu mai are cu cine sa dialogheze. Mai încolo, tot Traian Băsescu a mai lansat pe ici pe colo panseuri de genul: „Asta e, e criză fraţilor, cui nu-i place, nu are decât să plece!”. Şi au plecat. Numai dacă luăm medicii, aflăm că la ora actuală, în Europa de Vest lucrează peste 10.000 de medici români. Luăm apoi muncitori de tot felul, luăm specialişti în IT sau în orice alt domeniu de performanţă, luăm tineri cu calităţi excepţionale şi, de ce nu, luăm şi oameni necăjiţi, chiar rromi, răspândiţi pe toate meridianele lumii la „îndemnul” preşedintelui. De acolo de unde i-a trimis înţeleptul preşedinte, nu prea mai au cum să dialogheze cu Puterea.

Dintre cei rămaşi, vedem profesori umiliţi, vedem ţărani cărora li se cere să-şi pună pofta-n cui de ajutoare consacrate prin lege, vedem oameni cărora justiţia – una dintre puterile din stat – le-a consacrat nişte drepturi pentru ca Guvernul – expresie a unei alte puteri – să le dea cu tifla în dispreţul aberant al celeilalte, vedem pensionari de toate categoriile cărora acelaşi guvern le neagă dreptul elementar la o viaţă decentă, furându-le banii pe care ei i-au plătit de-a lungul unei vieţii, pentru a-şi asigura bătrâneţele. Şi dacă ar fi numai atât. Dar, tuturor acestor oameni şi nu numai lor, Puterea le-a arătat – şi continuă să le arate – mai cu seamă în ultimii 2-3 ani, acelaşi lucru: degetul mijlociu şi-un rânjet superior. „E criză bre, asta e, voi nu vedeţi!?”. Şi-n acelaşi timp, Puterea, nu se ştie cum, inaugurează patinoare, terenuri de sport, piste de schi în tot felul de locaţii aiuritoare, autostrăzi doar cu numele şi care omoară oameni. Ori cheltuie, ca să vezi, milioane de parai pe dotarea Jandarmeriei cu … cartuşe de război! Dumnezeule, ce că facă Jandarmeria cu cartuşe de război!? Împotriva cui să le folosească?

Una peste alta, cu cine vrea Puterea să poarte, acum, dialog? Cu cei pe care i-a desfiinţat arogant ani de zile? Cu cei a căror părere nu a contat nici cât negru sub unghie? Cu cei cărora le-a vârât sub nas sumedenie de legi adoptate prin dictatul unei majorităţi ticăloase (câţi membri cu carnet să aibă partidul de guvernământ numit UNPR cu care PDL îşi asigură majoritatea în cele două camere ale Parlamentului?).

Promovând ani de zile o politică de dictat, manifestând ani de zile un dispreţ mai mult decât arogant faţă de tot ceea ce ar putea însemna o altă părere decât cea exprimată de Bravul Cîrmaci şi camarila sa, Puterea portocalie a căzut, acum, în groapa pe care o tot sapă de când a acaparat, viclean, puterea.

Acum, când ţara s-a trezit din amorţeala indusă de promisiunile vândute pe mai nimic, când scaunele lor încep să se zgâlţâie, iar fundul le ţâţâie, cei de la Putere ar vrea dialog, dar nu mai au cu cine. Doar dacă şi-ar lua o pauză şi s-ar retrage într-un loc pustiu. Acolo ar avea cu cine să dialogheze: cu ecoul propriilor gânduri, ale propriilor minciuni purtate de colo colo de vânt. Ca pe nişte uscături.

P.S. Cât de reală este dorinţa Puterii de a purta sus zisul dialog? Păi ia să vedem: vineri seară televiziunile (toate!) ne informează că Preşedintele – cel care, prin Constituţie, ar trebui să medieze între toate forţele ce mişcă în societate! – i-a primit la Cotroceni pe cine credeţi? Pe cei care se dau de ceasul morţii cu dorinţa lor de dialog! Şi numai pe ei! Ei da, este şi ăsta un dialog. Nimic de zic: dialogul Preşedintelui cu el însuşi. Să nu ne spună cineva că „ceilalţi”, aşezaţi cuminţi în băncuţe, au apucat să spună măcar şi-un „pâs”. Să fiu bine înţeles, nu mă refer la întîlnirea pe care a avut-o Traian Băsescu cu preşedintele PPE. Asta e o altă chestie. Care ne spune cât se poate de clar, dacă mai era nevoie, care este poziţia reală a lui Traian Băsescu. Ce să caute preşedintele unui partid, fie el şi PPE, la preşedintele României care, prin Constituţie, trebuie să fie un personaj neimplicat politic?! Şi-apoi, ce să caute acolo, în acelaşi timp, culmea, liderii partidului de guvernământ. Şi numai ei.

Cu ştiinţa mea şi UDMR face parte din familia PPE. Cu toate acestea, nu am auzit ca la întâlnirea de vineri seară să fi fost invitat vreunul dintre liderii UDMR. Deşi prilejul întâlnirii, vezi bine, a fost prezenţa preşedintelui PPE în România!

Asta da intenţie sinceră de dialog!